PORC, porci, s. m. 1. Mamifer domestic omnivor, cu capul de formă conică, cu botul alungit, cu corpul acoperit cu păr aspru, scurt și relativ rar, crescut pentru carnea și grăsimea lui (Sus scrofa domestica). ◊ Porc sălbatic (sau mistreț) = mistreț. ◊ Expr. A tăcea ca porcul în păpușoi (sau în cucuruz) = a tăcea prefăcându-se că este preocupat de altceva, pentru a nu răspunde la aluzii sau la învinuiri. A mâna porcii la jir = a sforăi tare în somn. N-am păzit (sau n-am păscut) porcii împreună, se spune cuiva pentru a-i atrage atenția că își permite gesturi de familiaritate. A îngrășa porcul în ajun = a încerca (zadarnic) să recupereze în ultimul moment timpul pierdut. A face (pe cineva) albie (sau troacă) de porci = a certa (pe cineva) foarte tare; a batjocori cu vorbe grele. ♦ P. restr. Carne de porc (1). ♦ Compuse: porc-spinos (sau -ghimpos) = (la pl.) gen de mamifere rozătoare, sălbatice, de talie mijlocie, cu spatele și părțile laterale acoperite de spini lungi (Hystrix); (și la sg.) animal care face parte din acest gen; porc-de-mare = pește marin de culoare neagră, cu corpul acoperit de solzi ascuțiți, veninoși (Scorpaena scrofa). 2. Epitet depreciativ pentru un om obraznic, grosolan, nerușinat, josnic, ticălos. ◊ Expr. Porc de câine = om de nimic, netrebnic, ticălos. – Lat. porcus.

PORC, porci, s. m. 1. Mamifer domestic omnivor, cu capul de formă conică, cu botul alungit, cu corpul acoperit cu păr aspru, scurt și relativ rar, crescut pentru carnea și grăsimea lui (Sus scrofa domestica). ◊ Porc sălbatic (sau mistreț) = mistreț. ◊ Expr. A tăcea ca porcul în păpușoi (sau în cucuruz) = a tăcea prefăcându-se că este preocupat de ceva foarte important spre a nu răspunde la aluzii sau la învinuiri directe. A mâna porcii la jir = a dormi sforăind tare. N-am păzit (sau n-am păscut) porcii împreună = nu suntem egali spre a-ți permite gesturi de familiaritate cu mine. A îngrășa porcul în ajun = a încerca (zadarnic) să recuperezi în ultimul moment timpul multă vreme pierdut. A face (pe cineva) albie (sau troacă) de porci = a certa (pe cineva) cu vorbe aspre, injurioase. ♦ P. restr. Carne de porc (1). ♦ Compuse: porc-spinos (sau -ghimpos) = (la pl.) gen de mamifere rozătoare, sălbatice, de talie mijlocie, cu spatele și părțile laterale acoperite de spini lungi, puternici și cu pieptul și abdomenul prevăzute cu peri tari (Hystrix); (și la sg.) animal care face parte din acest gen; porc-de-mare = pește marin de culoare neagră, cu corpul acoperit de solzi ascuțiți care conțin venin (Scorpaena scrofa). 2. Epitet depreciativ pentru un om obraznic, grosolan, nerușinat, josnic, ticălos, mișel. ◊ Expr. Porc de câine = om de nimic, netrebnic, ticălos. – Lat. porcus.

PORC, porci, s. m. Mamifer domestic, omnivor, de talie mică, cu botul ascuțit, cu corpul acoperit cu un păr scurt, cu firul tare, care prin îngrășare își poate mări mult cantitatea de grăsime și carne (Sus scrofa domestica); carnea acestui animal, întrebuințată ca aliment. Uite, Mărie, să-mi dai banii ce i-am strîns pentru porc, fiindcă plec la Uniunea minieră și-mi trebuie bani de drum. DAVIDOGLU, M. 72. Zece porci țigănești, cu boturi puternice, ar fi rîmat, într-o jumătate de zi, toate întăriturile. CAMIL PETRESCU, U. N. 5. Vom face plachie cu costițe de porc de cele afumate. CREANGĂ, O. A. 132. ◊ (În expresii și zicători populare sau familiare, de obicei cu caracter ironic sau batjocoritor) Nu se (mai) îngrașă porcul în ajun (sau în ziua de Ignat), se spune cînd cineva se apucă prea tîrziu de o treabă. Cine se amestecă (sau se bagă) în tărîțe (sau în lături) îl mănîncă porcii (= amestecul printre cei stricați, cu purtări rele, are urmări neplăcute). Mărul cel frumos îl mănîncă porcii, se spune despre un om incapabil să prețuiască un lucru de valoare pe care l-a dobîndit. Toată ziua țop și hop, Sara nu-i ce da la porc, se spune despre cei care se țin numai de petreceri și nu au cu ce să întrețină o casă. E mai mare porcul decît cotețul, se zice despre cineva care s-a îngrășat prea mult și nu-l mai încap hainele sau despre o recoltă bogată care nu încape în magazie. A tăcea ca porcul în păpușoi (sau în cucuruz) (= a păstra tăcere desăvîrșită, a tăcea chitic, mai cu seamă cînd te simți vinovat și ți-e frică). A mîna porcii la jir = a sforăi tare. Se așterne pe somn și unde nu începe a mîna porcii la jir. CREANGĂ, O. A. 240. A face (pe cineva) albie sau troacă de porci = a insulta, a batjocori, a terfeli (pe cineva). ◊ Compuse: porc sălbatic = mistreț. Colo, un porc sălbatic fără două picioare Și mai la vale vulpea se tăvălește, moare. ALEXANDRESCU, P. 111; porc-de-mare = pește de mare, de culoare cenușie brăzdată cu negru, avînd numeroși solzi ascuțiți pe una din părțile laterale (Scorpaena scrofa); scorpie (3). ♦ (La pl.) Numele unei constelații din emisfera boreală; scroafa cu purcei, vierii. ♦ Fig. (Depreciativ, despre oameni; mai ales la vocativ) Obraznic, grosolan, nerușinat; josnic, ticălos, mișel. Porcule... De ce nu mi-ai așternut mai bine? Cum să dorm pe scîndura goală:.? CAMILAR, N. I 222. ◊ Expr. Porc-de-cîine = om de nimic, netrebnic, pungaș, ticălos. Măi Mir el, mare porc-de-cîine ești tu, măi! GALAN, Z. R. 134. Ce porc-de-cîne ești tu, de cărțile domniei-mele nu le bagi în seamă. ODOBESCU, S. A. 284.

brấnca-pórcului (plantă) s. f. art., g.-d. art. brấncii-pórcului

!pắrul-pórcului (plantă) s. m. art.

!pấinea-pórcului (plantă) s. f. art., g.-d. art. pấinii-pórcului

porc s. m., pl. porci

!porc-de-máre (pește) s. m., pl. porci-de-máre

!porc-spinós (rozător) s. m., pl. porci-spinóși

!porc-ghimpós (rozător) s. m., pl. porci-ghimpóși

!porc-mistréț s. m., pl. porci-mistréți

!porc-sălbátic (mistreț) s. m., pl. porci-sălbátici

brânca-pórcului s. f.

părul-pórcului (bot.) s. m.

pâinea-pórcului s. f.

porc s. m., pl. porci

porc mistréț s. m. + adj.

porc sălbátic s. m. + adj.

porc-de-máre s. m.

porc-ghimpós s. m.

porc-spinós s. m.

BĂȘICA-PÓRCULUI s. v. gogoașă.

BĂȘINA-PÓRCULUI s. v. buretele-cerbilor.

BEȘINA-PÓRCULUI s. v. gogoașă.

BEȘUL-PÓRCULUI s. v. gogoașă.

BRÂNCA-PÓRCULUI s. v. cinsteț.

IARBA-PÓRCULUI s. v. brâncă, ciurlan, salcicorn, săricică.

LUCEAFĂRUL-PÓRCULUI s. v. aldebaran.

MĂRUL-PÓRCULUI s. v. ciumăfaie, laur.

PĂRUL-PÓRCULUI s. v. barba-ursului, coada-calului, păiuș, piedicuță, țăpoșică.

PITA-PÓRCULUI s. v. pâinea-porcului, portulacă.

PLĂCINTA-PÓRCULUI s. v. talpa-ursului.

PORC s. 1. (ZOOL.; Sus scrofa domestica) (pop.) râmător, râtan, (înv.) sfin. 2. (ZOOL.) porc mistreț (Sus scrofa) = mistreț, porc sălbatic, (rar) porc de pădure, (înv. și reg.) gligan; porc sălbatic v. porc mistreț. 3. (IHT.) porc-de-mare v. scorpie-de-mare. 4. (ASTRON.; la pl. art.) (pop.) vierii (pl. art.), scroafa-cu-purcei.

PORC DE PĂDÚRE s. v. mistreț, porc mistreț, porc sălbatic.

SPANACUL-PÓRCILOR s. v. spanacul-ciobanilor.

STEAUA-PÓRCULUI s. v. aldebaran.

URECHEA-PÓRCULUI s. v. cinsteț, lăptucul-oii, salvie, salvie austriacă.

porc (pórci), s. m. – Rîmător, rîtan. – Mr. porcu, megl., istr. porc. Lat. porcus (Pușcariu 1353; Candrea-Dens., 1426; REW 6666), cf. vegl. puark, it., port. porco, prov., fr., cat. porc, sp. puerco. – Der. poarcă (mr., megl. poarcă, istr. porke), s. f. (rar, scroafă; Olt., cep de butoi; joc de copii), din lat. porca (Pușcariu 1346; REW 6656), cf. it., prov., cat., port. porca, sp. puerca; porcan, s. m. (porc; Mold., grămadă de paie; ciupercă comestibilă, Hydnum imbricatum; persoană murdară și neglijentă); porcar (var. purcar, mr., megl. purcar), s. m. (păzitor de porci), ar putea proveni direct din lat. porcārius (Pușcariu 1354; Candrea-Dens., 1428; REW 6659), cf. it. porcaio, prov. porquier, fr. porcher, cat. porquer, sp. porquero, port. porqueiro); porcăraș, s. m. (purcărel; ploier, Charadrius pluvialis; pasăre, Calidris arenaria); porcărie, s. f. (turmă de porci; murdărie, mîrșăvie, lucru prost); porcesc, adj. (de porc); porcește, adv. (ca porcii); porci, vb. (a insulta, a porcăi; Mold., a mînca grăsime sau carne în zi de post), pentru ultimul sens cf. spurca; porcie, s. f. (rar, porcărie); porcime (var. porcărime), s. f. (turmă de porci); porcină, s. f. (Mold., carne de porc), probabil reprezentant al lat. porcina (Candrea-Dens., 1430); porcos, adj. (murdar; trivial,imoral); porcușor (var. porcan, porcaș, porcoi(aș), porcul(le)ț), s. m. (guvid, Gobio fluviatilis; ploier de munte, Charadrius morinellus); porșor (Trans. var. Banat părșor), s. m. (grămadă, morman), în loc porcșor (după Conev 51, din bg. părșor, care trebuie să provină din rom.); porcăreață (mr. purcăreadză), s. f. (cocină), poate direct din lat. porcarĭcius (Pușcariu 1355; REW 6658), cf. it. porchereccia. Cf. purcel, porcoi.

GHIMPÓS ~oásă (~óși, ~oáse) 1) (despre plante) Care are (mulți) ghimpi; cu (mulți) ghimpi; țepos; spinos. 2) fig. (despre vorbe, glume etc.) Care jignește puternic. 3): Porc-~ (sau spinos) v. PORC. /ghimpe + suf. ~os

PORC ~ci m. 1) Animal domestic de talie medie, cu corp masiv, acoperit cu păr aspru, cu cap conic și picioare scurte, crescut, în special, pentru carne și grăsime. ◊ ~ sălbatic mistreț. ~ spinos (sau ghimpos) mamifer rozător de talie medie, acoperit pe spinare și pe părți cu spini lungi și tari. ~-de-mare pește marin de talie medie, de culoare neagră, având țepi ascuțiți și veninoși. A se purta ca un ~ a se purta urât, grosolan. A mâna ~cii la jir a sforăi tare în timpul somnului. Cine se bagă (sau se amestecă) în tărâțe, îl mănâncă ~cii cine se bagă (sau se amestecă) unde nu trebuie, se alege cu neplăceri. 2) fig. depr. Om mârșav, neobrăzat. /<lat. porcus

porc m. 1. animal pachiderm din familia mistreților, ce se îngrașă pentru mâncare; a mâna porcii la jir, a horcăi în somn (aluziune la grohăitul lor pe când mestecă jirul): se așterne pe somn și unde îmi începe a mâna porcii la jir CR.; 2. carnea acestui animal; 3. fam. om murdar și grosolan; porc de câine, secătură, lichea; 4. porc ghimpos, cuadruped din ordinul rozătoaielor, grohăește ca porcul și corpul său e înarmat cu țepi din care se fac condeie (Histrix cristata). [Lat. PORCUS].

porc m. (lat. pŏrcus, umbric purka, vgr. pórkos, vgerm. farah, engl. oarrow; it. pg. porco, pv. fr. porc, sp. puerco). Mascur, un animal pahiderm domestic care rîmă pămîntu cu rîtu și care de aceĭa se numește și rîmător: din păru de porc se fac periĭ. Carne de porc: Jidaniĭ nu mănîncă porc. Fig. Om mîncăcĭos, murdar, obraznic saŭ nerușinat. Porc de cîne, chilipirgiŭ, șiret, potlogar (maĭ mult în glumă): nu fi porc de cîne (pron. răpede por’ de cîne). Porc ghimpos, un fel de mamifer rozător cu ghimpĭ mult maĭ marĭ și maĭ groșĭ de cît aĭ aricĭuluĭ și care trăĭește pin sudu Eŭropeĭ, Asia și Africa (histrix cristata). Porc mistreț orĭ sălbatic, mistreț. Ca porcu, porcește, cu lăcomie, murdar, cu obrăznicie saŭ fără rușine: a bea, a mînca, a trăi ca porcu. A mîna porciĭ la jir, a sforăi dormind. A face pe cineva albie de porcĭ, a-l ocărî foarte urît. V. poarcă, scroafă, ver, purcel, șoric, slănină, osînză, jambon.

bășica-porcului s. v. GOGOAȘĂ.

bășina-porcului s. v. BURETELE-CERBILOR.

beșina-porcului s. v. GOGOAȘĂ.

beșul-porcului s. v. GOGOAȘĂ.

brînca-porcului s. v. CINSTEȚ.

iarba-porcului s. v. BRÎNCĂ. CIURLAN. SALCICORN. SĂRICICĂ.

luceafărul-porcului s. v. ALDEBARAN.

părul-porcului s. v. BARBA-URSULUI. COADA-CALULUI. PĂIUȘ. PIEDICUȚĂ. ȚĂPOȘICĂ.

pita-porcului s. v. PÎINEA-PORCULUI. PORTULACĂ.

PORC s. 1. (ZOOL.; Sus scrofa domestica) (pop.) rîmător, rîtan, (înv.) sfin. 2. (ZOOL.) porc mistreț (Sus scrofa) = mistreț, porc sălbatic, (rar) porc de pădure, (înv. și reg.) gligan; porc sălbatic (Sus scrofa) = mistreț, porc mistreț, (rar) porc de pădure, (înv. și reg.) gligan. 3. (IHT.) porc-de-mare (Scorpaena porcus) = scorpie-de-mare, (rar) scorpenă. 4. (ASTRON.; la pl. art.) (pop.) vierii (pl. art.), scroafa-cu-purcei.

porc de pădure s. v. MISTREȚ. PORC MISTREȚ. PORC SĂLBATIC.

porc-de-India s. v. COBAI.

spanacul-porcilor s. v. SPANACUL-CIOBANILOR.

steaua-porcului s. v. ALDEBARAN.

urechea-porcului s. v. CINSTEȚ. LĂPTUCUL-OII. SALVIE. SALVIE AUSTRIACĂ.

PORC. Subst. Porc, porcușor (dim.), porculeț, porcan (reg.), rîtan (reg.), rîmător (pop.); vier; mascur (reg.). Purcea, purcică, scroafă, scrofiță (dim.), poarcă (pop.). Purcel, purceluș (dim.), purcelaș (rar), grăsun, godac (pop.), godin (reg.), godînac (reg.), groștei (reg.). Porcine. Crescătorie de porci, porcărie. Porcar. Adj. Porcesc, porcin. Vb. A guița, a grohăi. V. glasuri de animale.

PORC subst., și derivatele lui: porcar, purcel. I. 1. Porcul fam. (Dm; C Ștef; Buc; CL; 16 A II 151); – Sandrea, 1437 (Mih 12); Porcieseul (Dm; Buc); -ești s. 2. Porca fam. *(CL; Flor 65; Hris I 226); – Oană (Ștef); – Manea (16 B IV 181). 3. Porcan, ard. 1216. (11-13 CI 84). 4. Pórcea (P Bor 120); – fam. (Sur XV; IO 107); Porcia din Bădileasa (17 B III 458). 5. Porcel de Odobești (RI V 224). 6. Porcilescu (CL; Buc). 7. Porcotă vătaf, olt. (16 B VI 376). 8. Porcovici (Drn) Porcuțanu (Buc). II. Din subst purcar: 1. Porcar fam. (Ștef): Purcar/u (C Ștef, etc.); -iu (16 A III 29). 3. Purcăr/ea, firmă; -escul, Micul (16 A I 154); -eni, -ești, -eți ss. 4. Purcărete act. 5. Purcăruș (16 B III 99). III. Din substantivele: Purc/ea, -el: 1. Purcea b. (16 B III 87). 2. Purcel, mold. (Dm; Vr; Sd XI 271) etc. 3. Purcel/ea (Ard I 189; RI XIII 399); -escu, N. (CL); -escul, Vîlcul, 1483 (C 10 Ștef 31); -ești s.(Glos). 4. Purcil, act.; -ă b. (16 B II 30).

a duce porcii la jir expr. (pop.) a sforăi în somn.

a face albie de porci (pe cineva) expr. a mustra / a ocărî (pe cineva) adresându-i injurii și vorbe grele.

a face troacă de porci expr. a ocărî, a mustra.

a îngrășa porcul în ajun expr. (șc., stud.) a încerca să recupereze în ultimul moment materia pentru un examen / o lucrare etc.

a lua porcul la trântă expr. (d. femei) a practica felația.

a mâna porcii la jir expr. a sforăi în somn.^[1]

a mânca ca un porc expr. a mânca în mod dizgrațios, cu lăcomie, hărpăind și clefăind.

când o zbura porcul expr. niciodată.

n-am păscut porcii / gâștele / bobocii împreună! expr. nu suntem egali ca să-țí permit gesturi de familiaritate cu mine!

născut în zodia porcului expr. exagerat de norocos.

porc, porci s. m. (peior.) 1. om obraznic / lipsit de bun-simț. 2. om imoral.

porc de câine expr. ticălos, nemernic, nelegiuit.