PÓMPĂ², (2) pompe, s. f. 1. Alai, suităçortegiu (sărbătoresc); p. ext. fast, lux, strălucire, splendoare. învingătorul Rareș intră cu mare pompă în Suceava. GANE, N. II 88. Bătrînul a plîns și apoi l-a îngropat cu toată pompa cuvenită într-un cimitir din Craiova. ANGHEL, PR. 129. împrotiva obiceiului său, Lăpușneanul în ziua aceea era îmbrăcat cu toată pompa domnească. NEGRUZZI, S. I 148. Junele nostru-mpărat Vrînd să plece-n vînă- toare Cu tineri, cu pompă mare, S-a sculat, s-a gătit bine, S-a armat cum se cuvine. TEODORESCU, P. P. 170. ♦ (Neobișnuit) înfățișare sărbătorească. Ființa funcționarilor civili și militari, toți inmundirați, da acestei priveliști o pompă solemnă. NEGRUZZI, S. I 36. 2. (În expr.) Pompe funebre = serviciu însărcinat cu pregătirea și efectuarea înmormîntărilor.