POLITRÚC, politruci, s. m. Instructor, îndrumător politic în armata sovietică. ♦ (Depr.) Activist politic. – Din rus. politruk.

POLITRÚC, politruci, s. m. Instructor, îndrumător politic în armata sovietică. – Din rus. politruk.

politrúc (fam.) (-li-truc) s. m., pl. politrúci

politrúc, -ă s. m. f. (pol., peior.) Reprezentant al partidului comunist într-un domeniu, care veghează la respectarea aplicării întocmai a principiilor și intereselor partidului ◊ „Un politruc spălățel precum Adrian Năstase n-ar fi ocupat atât de ușor locul central în viața politică de azi.” R.lit. 30/93 p. 2. ◊ „Opinia politrucilor din Ministerul Culturii este absolut originală.” R.l. 7 X 93 p. 9. ◊ „M. Daneliuc a fost dat în judecată de Georgeta Vâlcu pentru că a făcut-o politrucă.” Z. 6 XI 96 p. 12; v. și R.lit. 31/93 p. 6, ◊ „22” 14/96 p. 2 (din rus. politruk)

POLITRÚC, politrúci s. m. ~ (< rus. politruk < politiceski rukovoditel’ = instructor politic; cf. germ. Politruk) [Das große Wörterbuch der deutschen Sprache]