Definiția cu ID-ul 25426:
POLITÉȚE, (
2) politeți,
s. f. 1. Atitudine, comportare conformă cu buna-cuviință, amabilă, politicoasă; amabilitate. ◊ Pronume personal (sau posesiv) de politețe = pronume care se folosește în vorbirea cu sau despre o persoană căreia i se cuvine respect sau pentru a-i impune respect. ◊
Loc. adj. De politețe =
a) care exprimă politețe;
b) politicos, amabil; protocolar. ◊
Loc. adv. Din (sau de, rar, pentru) politețe = fiind obligat de anumite cerințe (formale) de conduită, de etichetă. ♦ Ansamblu de reguli de comportament în spiritul bunei-cuviințe, al amabilității și al respectului reciproc.
2. (
Fam.; la
pl.) Cuvinte sau gesturi care exprimă politețea (
1) (exagerată a) cuiva față de cineva. [
Pl. și: (
2) politețuri. –
Var.:
politéță s. f.] – Din
fr. politesse. Politețe dex online | sinonim
Politețe definitie