polistiren definitie

9 definiții pentru polistiren

POLISTIRÉN, polistireni, s. m. Material plastic solid, incolor, transparent, foarte rezistent din punct de vedere chimic și electric, care se folosește în electrotehnică și la fabricarea unor obiecte de larg consum. – Din fr. polystyrène, engl. polystyrene, rus. polistiren.
POLISTIRÉN, polistireni, s. m. Material plastic solid, incolor sau slab gălbui, transparent, foarte rezistent din punct de vedere chimic și electric, care se întrebuințează în electrotehnică, în industria cablurilor și la fabricarea multor obiecte de larg consum. – Din fr. polystyrène, engl. polystyrene, rus. polistiren.
!polistirén (-lis-ti-/-li-sti-) s. m., pl. polistiréni
polistirén s. m. (sil. mf. -sti-), pl. polistiréni
POLISTIRÉN s. (CHIM.) polistirol.
POLISTIRÉN s.n. Masă plastică obținută prin polimerizarea stirenului. [< fr. polystyrène].
POLISTIRÉN s. n. masă plastică solidă, rezistentă, obținută prin polimerizarea stirenului. (< fr. polystyrène, engl. polystyrene)
POLISTIRÉN ~i m. Compus organic sub formă de substanță solidă, incoloră sau gălbuie, obținut prin polimerizarea stirenului și întrebuințat la fabricarea obiectelor de larg consum. /<fr. polystyrene, engl. polystyrene
POLISTIREN s. (CHIM.) polistirol.

polistiren dex

Intrare: polistiren
polistiren substantiv masculin
  • silabisire: -sti-