PÓLIS, polisuri, s. n. Formă de organizare statală în Grecia antică; oraș-stat în Grecia antică. – Din ngr. polis.

PÓLIȘ s. m. (Fam.) Cârnat polonez. – Din engl. Polish [sausage].

PÓLIS, polisuri, s. n. Formă de organizare statală în Grecia antică; oraș-stat în Grecia antică. – Din ngr. polis.

PÓLIȘ s. m. (Fam.) Cârnat polonez. – Din engl. Polish [sausage].

pólis s. n., pl. pólisuri

pólis s. n., pl. pólisuri

póliș s. m.

PÓLIȘ s. (cârnat) polonez. (A mâncat ~ cu pâine.)

PÓLIS s.n. 1. Oraș-stat în Grecia antică, cetatea întărită a conducătorului militar, care s-a transformat apoi într-un centru economic și politic. 2. Oraș, cetate, centru urban. [Pl. -suri. / cf. fr., it., gr. polis].

PÓLIS s. n. (în Grecia antică) oraș-stat, cetate întărită a conducătorului militar, care s-a transformat apoi într-un centru economic și politic. (< gr. polis)

PÓLIȘ s. n. cârnat polonez. (< engl. polish/sausage/)

PÓLIS ~uri n. (în Grecia antică) Formă de organizare social-politică și economică a societății sclavagiste; oraș-stat. /<ngr. pólis

POLIȘ s. polonez. (A mîncat ~ cu pîine.)