POLIPROPILÉNĂ, polipropilene, s. f. Material plastic ușor și rezistent, obținut prin polimerizarea catalitică a propilenei. – Din fr. polypropylène.

POLIPROPILÉNĂ, polipropilene, s. f. Material plastic ușor și rezistent, obținut prin polimerizarea catalitică a propilenei. – Din fr. polypropylène.

polipropilénă (-li-pro-) s. f., g.-d. art. polipropilénei; pl. polipropiléne

polipropilénă s. f. (sil. -pro-), g.-d. art. polipropilénei; pl. polipropiléne

POLIPROPILÉNĂ s. (CHIM.) polipropenă.

POLIPROPILÉNĂ s. f. masă plastică ușoară și rezistentă, prin polimerizarea catalitică a propilenei; polipropenă. (< fr. polypropylène)

POLIPROPILÉNĂ f. Produs plastic macromolecular ușor, rezistent la temperaturi înalte și la coroziune, folosit la fabricarea diferitelor obiecte (recipiente, conducte etc.). /<fr. polypropyléne

POLIPROPILÉNĂ (< fr.) s. f. (CHIM.) Produs macromolecular obținut prin polimerizarea catalitică a propilenei. Material plastic ușor, rezistent la temperaturi ridicate și la coroziune, folosit la fabricarea conductelor, a recipientelor pentru industria chimică, a obiectelor de menaj etc. Sin. polipropenă.