pojijie definitie

11 definiții pentru pojijie

POJÍJIE, pojijii, s. f. (Reg.) 1. Totalitatea bunurilor dintr-o gospodărie; situația celui avut; avere. 2. Familie, neam. – Cf. ucr. požyva, rus. poživa.
POJÍJIE, pojijii, s. f. (Reg.) 1. Totalitatea bunurilor dintr-o gospodărie; situația celui avut; avere. 2. Familie, neam. – Cf. ucr. požyva, rus. poživa.
POJÍJIE s. f. (Mold., cu înțeles colectiv) Totalitatea lucrurilor din gospodăria unei case. V. acareturi. Tot trag cu ochii la pojijia casei. SEVASTOS, N. 51. O răzășie destul de mare, casa bătrînească cu toată pojijia ei, o vie cu livadă frumoasă, vite și multe păseri alcătuiau gospodăria babei. CREANGĂ, O. A. 131. ♦ Situația celui avut, avere. (Cu pronunțare regională) Acum nu mă iartă pojijia să mă-nsor decît c-o fată de boier. ALECSANDRI, T. 914.
pojíjie (reg.) (-ji-e) s. f., art. pojíjia (-ji-a), g.-d. art. pojíjiei; pl. pojíjii, art. pojíjiile (-ji-i-)
pojíjie s. f. (sil. -ji-e), art. pojíjia (sil. -ji-a), g.-d. art. pojíjiei; pl. pojíjii, art. pojíjiile (sil. -ji-i-)
POJÍJIE s. v. bagaj, familie, neam, viță.
pojíjie (pojíjii), s. f. – Lucruri, catrafuse. Rut., rus. poživa „cîștig” (Cihac, II, 273). În Mold. Cf. pojivăi, vb. (a se folosi de), din rus. poživatĭsja „a se folosi” (Tiktin), sec. XVII înv.
POJÍJIE ~i f. 1) reg. Avut al unei gospodării. 2) Persoană care se află în legătură de sânge sau prin alianță cu altă persoană; membru al aceleiași familii; neam; rudă. [G.-D. pojijiei] /cf. ucr. požyvu, rus. poživa
pojijie f. Mold. 1. gospodărie: casa bătrânească cu toată pojijia ei CR.; 2. fig. nu mă iartă pojijia săm’însor decât cu o fată de boier AL. [Cf. rus. POJITKI, catrafuse, bagaj].
pojíjie f. (rus. požíva, profit, pradă; požitki, calabalîc. V. pojivăĭesc). Est. Fam. A veni cu toată pojijia, a veni cu cățel și purcel, cu tot bagaju, cu toțĭ aĭ caseĭ (copiĭ ș. a.), cu toată polatia, cu toată poșmotea. V. poșidic.
pojijie s. v. BAGAJ. FAMILIE. NEAM. VIȚĂ.

pojijie dex

Intrare: pojijie
pojijie substantiv feminin
  • silabisire: -ji-e