póftă și (vechĭ) póhtă f., pl. e (bg. pohta, d. vsl. pohotĭ, id.). Apetit, gust, plăcere: poftă de mîncare, a mînca cu poftă (ftg.) a rîde cu póftă, poftă de banĭ, de glorie. A-țĭ fi poftă de, a simți poftă de. A-țĭ face pofta, a-țĭ împlini gustu. Asta-țĭ face poftă, asta stimulează pofta. După poftă, după cum doreștĭ, cum pofteștĭ. De poftă, de gust, numaĭ ca să-țĭ mulțămeștĭ pofta. Pune-țĭ pofta’n cuĭ! expresiune ironică p. a arăta cuĭva că poftește ceva care nu i se cuvine orĭ nu poate ajunge (șterge-te pe bot!) Poftă bună (la ceva)! formulă de a ura cuĭva apetit. V. dor, dorință, sucă.