POANSONÁ, poansonez, vb. I. Tranz. A găuri, a perfora sau a marca cu un poanson. ♦ A grava cu poansonul. – Din fr. poinçonner.

POANSONÁRE, poansonări, s. f. Acțiunea de a poansona și rezultatul ei; poansonaj. – V. poansona.

POANSONÁ, poansonez, vb. I. Tranz. A găuri, a perfora sau a marca cu un poanson. ♦ A grava cu poansonul. – Din fr. poinçonner.

POANSONÁRE, poansonări, s. f. Acțiunea de a poansona și rezultatul ei; poansonaj. – V. poansona.

POANSONÁ, poansonez, vb. I. Tranz. 1. A perfora prin ștanțare. 2. A grava cu poansonul (1).

POANSONÁRE, poansonări, s. f. Acțiunea de a poansona și rezultatul ei.

poansoná (a ~) (poan-) vb., ind. prez. 3 poansoneáză

poansonáre (poan-) s. f., g.-d. art. poansonắrii; pl. poansonắri

poansoná vb. (sil. poan-), ind. prez. 1 sg. poansonéz, 3 sg. și pl. poansoneáză; conj. prez. 3 sg. și pl. poansonéze

poansonáre s. f. (sil. poan-), g.-d. art. poansonării; pl. poansonări

POANSONÁRE s. (TEHN.) poansonaj.

POANSONÁ vb. I. tr. A găuri, a marca cu poansonul. [< fr. poinçonner].

POANSONÁRE s.f. Acțiunea de a poansona și rezultatul ei; poansonaj. [Pron. poan-. / < poansona].

POANSONÁ vb. tr. 1. a perfora prin ștanțare. 2. a marca cu poansonul (2). (< fr. poinșonner)

A POANSONÁ ~éz tranz. 1) A găuri cu ajutorul poansonului. 2) A grava cu poansonul. /<fr. poinçonner

POANSONARE s. (TEHN.) poansonaj.