PNEU, pneuri, s. n. Ansamblu format dintr-o cameră de aer comprimat și o anvelopă, fixat la roțile anumitor (auto)vehicule. – Din fr. pneu, germ. Pneu.

PNEU, pneuri, s. n. Ansamblu format dintr-o cameră de aer comprimat și o anvelopă, fixat la roțile anumitor vehicule. – Din fr. pneu, germ. Pneu.

PNEU, pneuri, s. n. Ansamblu format dintr-o cameră de aer comprimat și o anvelopă, fixat la roțile bicicletelor, automobilelor etc.

pneu s. n., art. pnéul; pl. pnéuri

pneu s. n., art. pneul; pl. pnéuri

PNEU s.n. (Tehn.) Partea de cauciuc, compusă din anvelopă și camera cu aer, a unei roți de vehicul. [Pron. pneu. / < fr. pneu, cf. germ. Pneu].

PNEU s. n. partea de cauciuc din anvelopă și camera cu aer a unei roți de vehicul. (< fr. pneu)

PNÉU ~ri n. Ansamblu format din anvelopă și din camera de aer, care se fixează la roțile unor vehicule. /<fr. pneu, germ. Pneu