PLĂSMUÍT, -Ă, plăsmuiți, -ie, adj. 1. Creat; inventat, născocit, scornit. La cea mai mică greșeală dregătorească. capul vinovatului se spânzura în poarta curții, cu o țidulă vestitoare a greșalei lui, adevărate sau plăsmuite. NEGRUZZI, S. I 143. 2. Falsificat.