plápumă (plắpumi), s. f. – Învelitoare, pătură, acoperitoare umplută cu lînă, vată etc. – Var. plapomă, plapămă. Mr. paplumă. Ngr. πάπλωμα (Cihac, II, 602; Miklosich, Fremdw., 119; Densusianu, GS, VI, 362), în loc de ἐφάπλωμα, cf. slov. poplon, rus. paplin, mag. paplan. – Der. plăpumar, s. m. (producător de plăpumi); plăpumărie, s. f. (meseria și atelierul plăpumarului).