PLANTÁȚIE, plantații, s. f. Totalitatea plantelor (de obicei de aceeași specie și cu o cultură de durată) care se cultivă pe un teren amenajat în acest scop, după o anumită metodă. Vînturi puternice usucă plantațiile; rediurile abia vegetează. SADOVEANU, L. 94. Plantație de protecție = plantație de arbori sau de arbuști, făcută pentru a apăra un teren de cultură împotriva secetei, a vîntului etc. ♦ Teren cultivat cu un anumit fel de plante. Plantație de orez.