planarie definitie

6 definiții pentru planarie

PLANÁRIE, planarii, s. f. Gen de vierme platelmint, cu corpul oval-alungit, lung de 1-2 cm și cu mare putere de regenerare, care trăiește mai ales în râuri de munte și de deal (Planaria). – Din fr. planaire.
PLANÁRIE, planarii, s. f. Gen de vierme platelmint, cu corpul oval-alungit, lung de 1-2 cm și cu mare putere de regenerare, care trăiește mai ales în râuri de munte și de deal (Planaria). – Din fr. planaire.
planárie (-ri-e) s. f., art. planária (-ri-a), g.-d. art. planáriei; pl. planárii, art. planáriile (-ri-i-)
planárie s. f. (sil. -ri-e), art. planária (sil. -ri-a), g.-d. art. planáriei; pl. planárii, art. planáriile (sil. -ri-i-)
PLANÁRIE s.f. (Zool.) Specie de vierme lat de apă dulce. [< lat. planaria, cf. fr. planaire].
PLANÁRIE s. f. specie de vierme platelmint de apă dulce din clasa turbelariatelor. (< lat. planaria, fr. planaire)

planarie dex

Intrare: planarie
planarie substantiv feminin
  • silabisire: -ri-e