PLANÁ2, planez, vb. I. Tranz. A prelucra suprafața unui obiect prin așchiere sau prin deformare plastică pentru a o face netedă, plană. – Din fr. planer.

PLANÁ1, planez, vb. I. Intranz. 1. (Despre păsări) A pluti sau a se menține în aer cu aripile întinse, aproape nemișcate. ♦ (Despre planoare) A pluti în aer pe o traiectorie care face un unghi mic cu orizontala; (despre avioane) a coborî (cu motorul oprit sau cu viteza redusă) pe o traiectorie cu pantă mică. 2. A întrece prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare; a domina. ♦ Fig. A domina prin importanță, prin superioritate etc. ♦ Fig. A amenința să se întâmple, a pluti asupra; a fi iminent. – Din fr. planer.

PLAN, -Ă, (I) planuri, s. n., (II) plani, -e, adj. I. S. n. 1. Proiect elaborat cu anticipare, cuprinzând o suită ordonată de operații destinate să ducă la atingerea unui scop; program (de lucru). 2. Distribuție metodică a părților componente ale unei lucrări științifice, literare, ale unei expuneri etc. 3. (Geom.) Suprafață care conține în întregime orice dreaptă care trece prin două puncte oarecare ale sale. ◊ Plan de proiecție = plan pe care se obține imaginea unui corp printr-un procedeu de proiecție oarecare. (Astron.) Plan meridian = plan definit de verticala locului și de axa lumii. 4. Fiecare dintre planurile (I 3), în general verticale, perpendiculare pe direcția privirii, în care se găsește sau pare că se găsește un obiect și care reprezintă adâncimea sau depărtarea în perspectivă; spec. element al filmării cinematografice, care reprezintă apropierea sau depărtarea obiectului față de aparatul de filmat. ◊ Primul (sau întâiul) plan = partea cea mai apropiată de public a unei scene; partea unui tablou care dă impresia a fi cea mai apropiată de privitori; fig. primul rând, locul de frunte (al unei serii). ◊ Loc. adv. Pe plan(ul)... = în domeniul...; în ceea ce privește...; din punct de vedere... ◊ Expr. A fi (sau a sta, a pune etc.) pe (sau în) prim(ul) plan = a avea (sau a considera că are) importanță primordială. A fi (sau a sta, a pune etc.) pe planul al doilea (sau al treilea etc.) = a fi (sau a considera că este) de importanță secundară, minimă. 5. (Cinema) Element al montajului, reprezentând porțiunea de peliculă imprimată în timpul unei singure funcționări a aparatului de filmat (între o pornire și o oprire). ♦ Delimitare a mărimii încadraturii în raport cu mărimea omului în cadru prin stabilirea unor termeni convenționali. ◊ Prim plan = plan (I 5) care cuprinde bustul până sub umeri. Gros plan = reprezentarea pe peliculă a capului unui personaj. Plan american = plan (I 5) care cuprinde omul încadrat până la genunchi. Plan semigeneral = plan (I 5) care încadrează personajul în toată înălțimea. 6. Suprafață netedă a unui corp; corp care prezintă o astfel de suprafață. ◊ Plan înclinat = dispozitiv simplu de forma unei rampe înclinate, alcătuit dintr-un corp cu o suprafață plană (sau din două bare paralele) care formează un unghi cu planul orizontal și care este folosit pentru a ridica corpuri prin rostogolire sau prin împingere, folosindu-se forțe mai mici decât greutatea corpurilor respective. Plan de aripă = suprafața de susținere a unui avion. 7. Desen tehnic care cuprinde reprezentarea grafică, la o anumită scară, a unui teren, a unei construcții, a unei mașini etc. 8. (Reg.) Ogor, parcelă. II. Adj. Fără asperități, neted, drept; care prezintă o suprafață netedă. ◊ Unghi plan = porțiune dintr-un plan (I 3) cuprinsă între două semidrepte (cu aceeași origine) ale planului. Figură plană = figură care poate fi așezată cu toate punctele pe același plan (I 3). Geometrie plană = ramură a geometriei care studiază figurile ale căror elemente sunt așezate în același plan (I 3). (Tipogr.) Mașină plană = mașină care imprimă coli separate. – Din fr. plan, lat. planus.

PLANÁ2, planez, vb. I. Tranz. A prelucra suprafața unui obiect prin așchiere sau prin deformare plastică pentru a o face netedă, plană. – Din fr. planer.

PLANÁ1, planez, vb. I. Intranz. 1. (Despre păsări) A pluti sau a se menține în aer cu aripile întinse, aproape nemișcate. ♦ (Despre planoare) A pluti în aer pe o traiectorie care face un unghi mic cu orizontala; (despre avioane) a coborî (cu motorul oprit sau cu viteza redusă) pe o traiectorie cu pantă mică. 2. A întrece prin înălțime lucrurile sau ființele înconjurătoare; a domina. ♦ Fig. A domina prin importanță, prin superioritate etc. ♦ Fig. A amenința să se întâmple, a pluti asupra; a fi iminent. – Din fr. planer.

PLAN2, -Ă, plani, -e, adj, Care are suprafața netedă; fără ridicături sau accidente. Luna rîul îl ajunge și oglinda lui cea plană Ca-ntr-o mîndră feerie strălucește vioriu. EMINESCU, O. IV 127. ◊ Suprafață plană = suprafață pe care o dreaptă se poate aplica perfect în toate sensurile. Unghi plan = porțiune dintr-un plan cuprinsă între două semidrepte (cu aceeași origine) ale planului. Figură plană = figură desenată pe o suprafață plană. Geometru plană = parte a geometriei care studiază suprafețele plane. Mașină plană = mașină tipografică care imprimă numai coli separate (nu suluri lungi de hîrtie). De cînd au fost născocite linotipurile și rotativa. s-a scris cît poate nu s-a scris în toate celelalte veacuri, cînd oamenii foloseau «mașina plană». BOGZA, A. Î. 629.

PLANÁ, planez, vb. I. 1. Intranz. (Despre păsări) A pluti sau a se menține în aer cu aripile întinse, fără a părea că le mișcă. ◊ Fig. (Despre unele noțiuni abstracte) Cuvinte de o înduioșare neasemuită planau peste capul lui. ANGHEL, PR. 62. Acea curiozitate, întărâtată prin misterul ce plana asupra clăditorilor acestei minune artistice, a făcut să nască de sineși o legendă. ODOBESCU, S. II 506. ♦ (Despre planoare) A pluti în aer, fără motor; (despre avioane) a zbura cu motorul oprit, datorită forțelor aerodinamice. 2. Intranz. A domina prin înălțime, a stăpîni. Deasupra noastră Măgura planează uriaș. CAMIL PETRESCU, V. 80. ♦ Fig. A domina prin superioritate. Ștefan cel Mare plană asupra acestui secol glorios. BĂLCESCU, O. II 17. 3. Tranz. A prelucra suprafața unui obiect prin așchiere sau prin deformare plastică, pentru a o face plană. ♦ A corecta suprafața unui teren sau solul unei galerii de mină, pentru a o face plană, orizontală sau înclinată.

plan1 adj. m., pl. plani; f. plánă, pl. pláne

plan2 s. n., pl. plánuri

planá (a ~) vb., ind. prez. 3 planeáză

plan (concept geometric, corp cu suprafață netedă) s. n., pl. pláne

plan adj. m., pl. plani; f. sg. plánă, pl. pláne

planá (a pluti, a domina, a prelucra) vb., ind. prez. 1 sg. planéz, 3 sg. și pl. planeáză

GEOMETRIE PLÁNĂ s. v. planimetrie.

PLAN adj., s. I. 1. adj. v. drept. 2. s. (GEOM.) suprafață plană. 3. adj. întins, neted, șes. (Un platou ~.) II. s. 1. schemă, schiță, (înv.) chip, izvod. (~ul unei case.) 2. proiect, (înv.) tertip. (Și-a pus ~ul în aplicare.) 3. v. intenție.

PLANÁ vb. v. zbura.

PLAN, -Ă adj. Neted, fără ridicături, fără accidente; plat. ◊ (Geom.) Suprafață plană = suprafață pe care o dreaptă poate fi aplicată în orice sens; geometrie plană = parte a geometriei care studiază suprafețele plane. [Cf. fr. plan, lat. planus].

PLAN1- Element prim de compunere savantă cu semnificația „plan”. [Var. plani-, plano-. / < fr. plani-, cf. lat. planus].

-PLAN2 Element secund de compunere savantă cu semnificația „în formă plană”, „plan”, „plat”. [< fr. -plane, it. -plano, cf. lat. planus].

PLANÁ vb. I. 1. intr. (Despre păsări) A pluti în văzduh cu aripile deschise. ♦ (Despre un planor, un avion) A pluti în aer fără ajutorul unui motor. ♦ (Fig.) A fi iminent, a amenința să se întâmple, a pluti asupra... 2. intr. (Fig.) A domina, a stăpâni (prin superioritate). 3. tr. A netezi (o piatră), a face plană (o suprafață). [< fr. planer].

PLAN1, -Ă I. adj. neted, fără ridicături, fără accidente, plat. ♦ suprafață ~ă = suprafață pe care o dreaptă poate fi aplicată în orice sens; geometrie ~ă = ramură a geometriei care studiază suprafețele plane. II. s. n. 1. suprafață netedă, plană. ◊ suprafață care conține toate dreptele ce trec printr-un punct fix și intersectează o dreaptă. ◊ (anat.) suprafață care secționează imaginar corpul omenesc sub o anumită incidență. 2. desen tehnic care reprezintă grafic o suprafață de teren, o construcție, o mașină etc. 3. parte a unei suprafețe în raport cu depărtarea de ochiul observatorului și cu reprezentarea ei într-o pictură, într-un tablou etc. ◊ (cinem.) fiecare serie de instantanee dintr-un film, privind aceeași acțiune sau același subiect, luate sub același unghi de vedere și într-un cadru constant. ◊ mod de încadrare a subiectului filmat ori a diverselor sale elemente sub aspect dimensional. 4. suprafața de susținere în aer a unei aeronave; (p. ext.) aripă. 5. felul cum sunt dispuse părțile unei opere științifice, literare etc.; proiect, alcătuire; proiect pentru o acțiune care urmează să fie îndeplinită. 6. (ec.) sistem de indicatori prin care se stabilesc prioritățile, direcțiile principale ale activității unor structuri economice într-o perioadă dată. 7. reprezentare a unei porțiuni reduse din suprafața terestră, la o anumită scară, pe baza ridicărilor topografice sau aerofotogramelor. (< fr. plan, lat. planus)

-PLÁN2 elem. plano2-.

PLANÁ2 vb. tr. a prelucra prin așchiere sau prin deformare plastică (obiecte, piese) pentru a le face netede, plane. (< fr. planer)

PLANÁ1 vb. intr. 1. (despre păsări) a pluti în văzduh cu aripile deschise. ◊ (despre un planor, un avion) a pluti în aer fără motor. ◊ (despre ambarcații) a naviga cu mare viteză, având prova jumătate ieșită din apă. ◊ (fig.) a fi iminent, a amenința să se întâmple, a pluti asupra... 2. (fig.) a domina, a stăpâni (prin superioritate). (< fr. planer)

PLAN5 ~ă (~i, ~e) (despre suprafețe) Care nu are ridicături sau adâncituri; fără asperități; neted. /<fr. plan, lat. planus

A PLANÁ2 ~éz tranz. (obiecte) A face să aibă suprafață plană (prin așchiere, nivelare etc.). /<fr. planer

A PLANÁ1 pers. 3 ~eáză intranz. 1) (despre păsări) A zbura cu aripile întinse, fără a bate din ele. 2) (despre avioane sau planoare) A pluti prin aer, fără a folosi motorul. 3) fig. (despre evenimente, acțiuni etc.) A fi gata să se producă. /<fr. planer

plan a. 1. întins în toate direcțiunile, fără inegalități: suprafață plană; 2. lat, nu gros sau rotund: frunte plană. ║ n. 1. suprafață plană: plan inclinat; 2. desen în mic al unui obiect, oraș, edificiu, casă: a ridica planul unei fortărețe: 3. depărtarea mai mare sau mai mică a obiectelor într’un tablou: în primul plan; 4. fig. dispozițiune generală a unei opere: planul unei drame; 5. proiect: plan de campanie.

planà v. 1. a sta în aer cu aripile întinse fără a se mișca: șoimul planează căutându-și prada; 2. fig. a pluti d’asupra: peste vieața-i inocentă vieața lui cea sfântă plană EM.; 3. a considera cu mintea lucrurile în totalitatea lor.

2) *plan, -ă adj. (lat. planus). Drept și neted, fără accidente (asperitățĭ, hopurĭ, zgrunțurĭ), vorbind de șesurĭ, drumurĭ, suprafețe: suprafață plană. Figură plană, figură desemnată pe o suprafață plană: plan vertical, inclinat. Pin anal. Distanța la care-s situate în perspectivă persoanele saŭ lucrurile: planu întîĭ. Fig. A fi în planu întîĭ, a avea rol mare. A trece pe planu al doilea, a-țĭ perde rolu principal.

*planéz v. intr. (fr. planer, a plana, d. plain, plan). Se zice despre o pasăre cînd plutește în aer cu aripile întinse fără să bată: vulturu planează ore întregĭ la înălțimĭ excepționale. Pin ext. Privesc de sus: ochĭu aeronautuluĭ planează pe pămînt. Fig. Consider dintr’un punct de vedere foarte înalt, dómin cu cugetarea: geniu luĭ Bossuet plana asupra seculelor trecute.

GEOMETRIE PLANĂ s. planimetrie.

PLAN adj., s. I. adj. 1. drept, neted, plat, șes, (pop.) oblu, (reg.) șesos, (Olt. și Ban.) polejnic, (înv.) tins, tocmai, (fig.) ras, șters. (O cîmpie, o suprafață ~.) 2. întins, neted, șes. (Un platou ~.) II. s. 1. schemă, schiță, (înv.) chip, izvod. (~ul unei case.) 2. proiect, (înv.) tertip. (Și-a pus ~ în aplicare.) 3. calcul, gînd, idee, intenție, proiect, socoteală, (înv. și reg.) propus, (înv.) cuget, duh, propozit, săvîrșit, socotință, (fam.) combinație. (Are în vedere un ~ anume.)

PLANA vb. a pluti, a zbura. (O hîrtie luată de vînt ~ în văzduh.)

plan-pilót s. n. Plan diriguitor ◊ „Visam că realizăm pentru muncitori nivelul de viață prevăzut de planul-pilot.” Cont. 31 I 64 p. 6. ◊ „[...] trăiește în cadrul așa-numitului plan-pilot și altul în cele opt orașe-satelit.” I.B. 16 VII 74 p. 4 (din plan + pilot)

PLAN suprafață de susținere în aer a unei aeronave; aripă.

PLAN DE ZBOR document de navigație și control al traficului aerian, întocmit pentru fiecare zbor după pregătirea acestuia. Planul de zbor se depune la biroul de briefing sau la biroul de pistă pentru trafic al aeroportului cu cel puțin 30 de minute înainte de decolare (în cazuri deosebite putând fi transmis de o aeronavă aflată în aer).