plaĭ n., pl. urĭ (mgr. plági, parte, coastă, povîrniș. D. rom. vine rut. plaĭ, potecă. V. splaĭ, plajă). Vest. Regiune muntoasă, lature de munte: exarh al plaĭurilor (titlu al mitropolituluĭ Ungro-Vlahiiĭ. Odĭnioară eraŭ doĭ, numit fie-care exarh „al plaĭuluĭ”). Cîmpie saŭ loc despădurit la munte. Regiune frumoasă (poet.): plaĭurile patriiĭ. Plasă de munte (ca despărțitură administrativă).