PIPÁ, pipez, vb. I. Intranz. și tranz. (Reg. și fam.) A fuma (cu pipa). [Prez. ind. și: pip] – Din pipă.

PIPÁ, pipez, vb. I. Intranz. și tranz. (Reg.) A fuma (cu pipa). [Prez. ind. și: pip] – Din pipă.

PIPÁ, pip și pipez, vb. I. Intranz. (Transilv.) A fuma (cu pipa). Îți dăm și o pipă, spune înălțatului împărat să pipeze cu ea. RETEGANUL, P. II 69. [Bărbatul] să stea-n casă la pipat, Să nu meargă seara-n sat. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 181. ◊ Tranz. Fetele din Arpătac Mereu pipă la tăbac. JARNÍK-BÎRSEANU, D. 452.

pipá (a ~) (reg., fam.) vb., ind. prez. 3 pipeáză

pipá vb., ind. prez. 1 sg. pipéz, 3 sg. și pl. pipeáză

PIPÁ vb. (reg.) a tăbăci. (Toată ziua ~ mahorcă.)

A PIPÁ ~éz intranz. A fuma din pipă. /Din pipă

pipá, pipéz, vb. I (reg.) 1. a fuma cu pipa. 2. (despre cai) a da mereu din cap în sus și în jos (din cauza căldurii). 3. a face pipe.

pip și pipéz, a -á v. tr. și intr. (d. pipă). Trans. Fumez.

*PIPA vb. (reg.) a tăbăci. (Toată ziua ~ mahorcă.)