Definiția cu ID-ul 504886:
pierí (piér, ít), vb. –
1. A dispărea. –
2. A muri. –
3. A muri năprasnic, a sucomba. –
Var. mold. peri.
Mr. cher, chirire,
megl. per, periri.
Lat. pĕrῑre (Pușcariu 1313; Candrea-Dens., 814; REW 6415),
cf. it. perire,
prov.,
cat. perir,
fr. périr,
sp.,
port. perecer. Cuvînt de uz general (ALR, II, 286-7). –
Der. piericiune (
var. periciune),
s. f. (dispariție, moarte), pe care Candrea îl trimite, probabil fără motiv, la
lat. peritiōnem; pericios (
var. piericios),
adj. (vătămător, stricător), pe care Tiktin îl consideră în mod echivoc ca format după
lat. pernĭciōsus; pieire,
s. f. (pierdere, moarte), infinitiv fals în loc de pierire, cu pierderea lui r ca în pieri › piei; pierit (
var. perit),
adj. (dispărut, sfîrșit; palid); pierit,
s. n. (sifilis); pieritor,
adj. (mortal, caduc); nepieritor,
adj. (imortal); pieritură,
s. f. (căzătură, mortăciune;
Trans., semănătură cu plante pipernicite, rare); răspieri,
vb. (a dispărea), rar.
Pierit dex online | sinonim
Pierit definitie