PICÁ1, pic,
vb. I.
1. Intranz. (
Înv. și
pop.) A cădea de la o oarecare înălțime. ◊
Expr. (
Fam.) A pica (sau a fi picat) (ca) din cer (sau din lună, din nori, din stele) =
a) a veni pe neașteptate;
b) a fi dezorientat, a nu ști ce să facă. A pica cerul pe cineva =
a) a se simți foarte rușinat;
b) a rămâne uimit, a fi surprins de ceva. ♦ A se desprinde, a se desface dintr-un tot, dintr-un ansamblu (căzând jos, pierzându-se etc.). ♦ (
Fam.; despre îmbrăcăminte) A nu se mai ține (pe corp) (din cauza dimensiunilor exagerate);
p. ext. a fi numai zdrențe. ♦ (Despre ființe) A-și pierde poziția verticală (căzând la pământ); a se prăbuși, a se răsturna, a se prăvăli. ◊
Expr. A pica de somn (sau de oboseală) = a fi foarte obosit. A pica în genunchi (înaintea cuiva) = a cădea în genunchi (pentru a ruga, a implora, a solicita etc.). Frumos (sau frumușel) de pică = foarte frumos, neînchipuit de frumos. ♦ (Despre clădiri) A se dărâma, a se surpa, a se nărui. ♦
Fig. A muri (în luptă). ♦
Fig. (
Fam.) A nu reuși la un examen, la un concurs etc. ◊
Tranz. Profesorul l-a picat la examen.
2. Tranz. (
Înv. și
pop.) A face să cadă în picături (un lichid, o materie topită). ◊
Expr. Să-l (sau să mă, să ne etc.) pici cu ceară (sau cu lumânarea) = orice ai face, pentru nimic în lume, cu nici un preț, nicidecum. ♦
Intranz. A cădea în picături;
spec. (
impers.) (sens curent) a ploua ușor, cu stropi rări. ♦
Refl.,
intranz., și
tranz. A (se) păta, a (se) murdări cu ceva.
3. Intranz. (
Fam.) A intra în posesiunea unui lucru, a dobândi ceva în mod întâmplător; a câștiga ceva (în mod ocazional sau ilicit). ◊
Expr. A pica în mâna (sau în palma, în mâinile) cuiva = a ajunge în puterea, la discreția cuiva.
4. Intranz. (
Fam.) A sosi pe neașteptate; a se ivi, a apărea.
5. Intranz. (
Înv. și
pop.) A cădea în..., a da în..., a fi cuprins de... ♦ (
Pop.; despre zile, evenimente etc.) A se nimeri la o anumită dată; a cădea, a fi.
6. Tranz. (
Pop.) A lovi, a atinge pe cineva (țintindu-l cu ceva). – Din
pic1.