PIȘCÁT s. n. Faptul de a (se) pișca. ◊ (Mold., în expr.) Pișcatul lunii sau pișcat de lună, pișcatul luminii = fază a lunii în care aceasta începe să descrească, să scadă. Totdeauna cînd e pe la pișcatul luminii, îi vin hachițe de poftește musafiri la masă. La TDRG. (Cu pronunțare regională) Era-n vremea uscăciunii, Cam pe la chișcatul lunii. CONTEMPORANUL, S. II, 1949, nr. 161, 5/5.