pestrița definitie

2 intrări

31 definiții pentru pestrița

cheșéu sm, a [At: FRÂNCU – CANDREA, M. 98 / V: ~éi / Pl: ~ei / E: cheș] 1-2 (Bou) pestriț.
PESTRÍȚ, -Ă, pestriți, -e, adj. 1. Care are pete mici sau picături, stropi de culori diferite (de obicei alb cu negru); p. ext. cu culori diferite; pestrițat. Fontă pestriță = amestec de fontă cenușie cu fontă albă. ♦ (Pop.) Dungat, vărgat. 2. P. ext. Care este (format din elemente) de tot felul, care este amestecat, variat, felurit (și adesea eterogen); pestrițat. Lume pestriță. 3. Fig. (Pop. și fam.) A fi pestriț la mațe (sau mațe pestrițe) = a fi rău la suflet; a fi foarte zgârcit. – Din sl. pĭstrĭ.
PESTRIȚÁ, pestrițez, vb. I. Tranz. fact. (Rar) A împestrița. – Din pestriț.
PESTRÍȚ, -Ă, pestriți, -e, adj. 1. Care are pete mici sau picături, stropi de culori diferite (de obicei alb cu negru); p. ext. cu culori diferite; pestrițat. ◊ Fontă pestriță = amestec de fontă cenușie cu fontă albă. ♦ (Pop.) Dungat, vărgat. 2. P. ext. Care este (format din elemente) de tot felul, care este amestecat, variat, felurit (și adesea eterogen); pestrițat. Lume pestriță. 3. Fig. (Pop. și fam.) Prefăcut, ipocrit, viclean, fals; răutăcios. ◊ Expr. (Pop. și fam.) A fi pestriț la mațe (sau cu mațe pestrițe) = a fi rău la suflet; a fi foarte zgârcit – Din sl. pĩstrĩ.
PESTRIȚÁ, pestrițez, vb. I. Tranz. fact. (Rar) A împestrița. – Din pestriț.
PESTRÍȚ, -Ă, pestriți, -e, adj. 1. Care are pete mici de diferite culori. V. bălțat, tărcat. Pitpalacu-n grîu sughiță, Iar nepoții lui După mama cea pestriță, Mai pestriți ca ea la pene, Sprinteni fug prin buruiene Doisprezece pui. COȘBUC, P. II 19. Pupâze cu creste bălțate, grauri pestriți... toate picau ca fermecate cînd ieșea el la vînătoare. ODOBESCU, S. III 181. Scoase din sîn o broșură cartonată cu hîrtie pestriță. NEGRUZZI, S. I 7. ◊ Fig. Era un om ciudat – o epavă pestriță aruncată de furtuna vieții în colțul acela foarte populat și cunoscut al Iașilor. SADOVEANU, O. VIII 152. ◊ Fontă pestriță = numele unui amestec de fontă cenușie cu fontă albă. 2. De tot felul, felurit, amestecat, variat, diferit. în urmă rămîne gara cu lume pestriță și lacrimi. SAHIA, N. 47. Pe trotuarele largi se vînzolea o lume pestriță într-un amestec oriental. REBREANU, R. I 17. Uneori, în burta șlepurilor, în hambarele goale... se dau baluri marinărești eu invitații în regulă. Asistă un numeros și pestriț public. BART, E. 331. 3. Fig. Rău, hain. Baba... își strînse moara cea hîrbuită de gură, ca să nu iasă prin ea veninul ce-i răscolea inima pestriță. EMINESCU, N. 22. ◊ Expr. A fi pestriț la mațe (sau cu mațe pestrițe) = a fi rău la inimă, a fi zgîrcit din cale-afară. Nevasta acestui sărac era muncitoare și bună la inimă, iar a celui bogat era pestriță la mațe și foarte zgîrcită. CREANGĂ, P. 37. Cum sînt unii ciocoieși, cu mațe pestrițe, săca-le-ar sămință, că mare urgie mai sînt pe lumea asta. ALECSANDRI, T. 49. Fata babei era însă de cele pestrițe la mațe. ȘEZ. v 65.
!máțe-pestríțe (persoană) (rar) s. m. și f., g.-d. lui máțe-pestríțe; pl. máțe-pestríțe
pestríț adj. m., pl. pestríți; f. pestríță, pl. pestríțe
pestrițá (a ~) (rar) vb., ind. prez. 3 pestrițeáză
máțe-pestríțe s. m. invar.
pestríț adj. m., pl. pestríți; f. sg. pestríță, pl. pestríțe
pestrițá vb., ind. prez. 1 sg. pestrițéz, 3 sg. și pl. pestrițeáză
CRIN PESTRÍȚ s. v. crin de pădure.
PESTRÍȚ adj. 1. v. bălțat. 2. griv, (rar) grivei. (Câine ~.) 3. v. porumbac. 4. (rar) pestrițat, pistruiat, (înv. și reg.) pestrițiu, pistrui, (reg.) mistreț, mistricioi, pestric, picur, picurit, picuriu, pistricios, puchițel, (prin Ban.) barz. (Obiect ~; culori ~.) 5. v. amestecat. 6. v. divers.
PESTRÍȚ adj. v. bălțat, dungat, duplicitar, fals, fariseic, fățarnic, ipocrit, mincinos, perfid, prefăcut, șiret, tărcat, vărgat, viclean.
PESTRIȚÁ vb. v. împestrița, păta, smălța.
pestríț (pestríță), adj. – Pătat, bălțat, pistruiat. Sl. pĭstrŭ (Miklosich, Slaw. Elem., 41; Cihac, II, 252; Conev 77), cf. păstrăv, pistrui. – Der. pestricat, adj. (pestriț); pestriciune (var. pestriție), s. f. (înv., amestec de diferite culori); (îm)pestrița, vb. (a face pestriț; a amesteca, a face variat); (îm)pestrițătură, s. f. (bălțătură).
PESTRÍȚ ~ă (~i, ~e) 1) Care are pete mici de diferite culori. 2) Care constă din elemente de natură sau de origine diferită; amestecat; eterogen. 3) pop. fam. Care nu este sincer; prefăcut; fățarnic; ipocrit. ◊ A fi cu mațele ~e (sau ~ la mațe) a) a fi rău la inimă; lipsit de milă; hain; b) a fi foarte zgârcit. /<sl. pistri
pestriț a. cu pete sau fețe multe; pestriț la mațe, pizmătareț, răutăcios: nevasta celui bogat era pestriță la mațe și foarte sgârcită CR. [Slav. *PISTRĬȚŬ (din PISTRŬ, felurit)].
împestrițéz și pestrițéz v. tr. Fac pestriț. – În nord și împistrițez, împistresc, -truĭesc (vsl. pĭstriti); în sud împopistrez și împup- (bg. popistrĕam)
pestríț, -ă adj. (vsl. *pĭstrĭcŭ, d. pĭstrŭ, pestriț, bg. pŭstŭr, rus. pestryĭ, pestriț; ung. pisztric, un fel de cĭupercă. V. pistru). Care are multe puncte micĭ de altă coloare, ca penele bibiliciĭ, oŭăle de curcă, obrajiĭ oamenilor pistruĭațĭ ș. a. Mațe-pestrițe saŭ pestriț la mațe saŭ om cu mațe pestrițe, om răŭ, abraș, răutăcĭos. – Și prestiț (Ĭașĭ) și pistriț (Mold. nord, Trans. Banat). V. peag.
pestrițéz, V. împestrițez.
crin pestriț s. v. CRIN DE PĂDURE.
pestriț adj. v. BĂLȚAT. DUNGAT. DUPLICITAR. FALS. FARISEIC. FĂȚARNIC. IPOCRIT. MINCINOS. PERFID. PREFĂCUT. ȘIRET. TĂRCAT. VĂRGAT. VICLEAN.
PESTRIȚ adj. 1. bălțat, pătat, tărcat, (pop.) prian, (înv. și reg.) pistrui, (reg.) pric, priu, tărcuș, (Transilv. și Bucov.) alaciu, (prin Transilv.) cheș, (Ban.) șar, (prin Ban.) șălean, (prin Olt. și Ban.) șerguiat, (prin Transilv.) șvaițăr. (Animal, păr ~.) 2. griv, (rar) grivei. (Cîine ~.) 3. (rar) pestrițat, pistruiat. (înv. și reg.) pestrițiu, pistrui, (reg.) mistreț, mistricioi, pestric, picur, picurit. picuriu, pistricios, puchițel, (prin Ban.) barz. (Obiect ~; culori ~.) 4. amestecat, diferit, eterogen, felurit, împestrițat, variat, (reg.) mistreț. (Elemente ~.) 5. diferit, divers, felurit, variat. (Un public ~.)
pestrița vb. v. ÎMPESTRIȚA. PĂTA. SMĂLȚA.
péstriț, -ă, pestriți, -e, adj. – Pistruiat. – Din sl. pĭstrĭ, pĭstrŭ „diferit” (Șăineanu, Scriban; Miklosich, Cihac, Conev, cf. DER; DEX, MDA).
péstriț, -ă, adj. – Pistruiat. – Din sl. pĭstrĭ, pĭstrŭ.
FRITILLARIA L., LALEA PESTRIȚĂ, fam. Liliaceae. Gen originar din Europa și Asia, cca 98 specii, vivace, erbacee, bulb.. gălbui cu miros neplăcut. Tulpină multifoliată, 60-100 cm înălțime, purtînd la bază și la extremitatea sa frunze strînse unele lîngă altele. Cele de la partea inferioară numeroase, ovat-ascuțite, mai groase, larg-dilatate lă bază, cele superioare măi înguste, aproape verticale. Imediat sub buchetul formai din frunzele terminale și la subsuoara lor, de jur împrejurul tijei, înflorește, primăvara, un mare număr de flori campanulate, pendente, cu înveliș floral, perigonul, format din 6 foliole colorate la fel, gălbui-brune sau pătate, roșii-cărămizii, roșii-stacojii, oranj, galbene.
a fi pestriț la mațe expr. (pop.) 1. a fi rău la suflet. 2. a fi foarte zgârcit.
mațe-pestrițe expr. 1. om rău. 2. om zgârcit.

pestrița dex

Intrare: pestriț
pestriț adjectiv
Intrare: pestrița
pestrița verb grupa I conjugarea a II-a