*perspectív, -ă adj. (lat. perspectivus, d. perspícere, -spectum, a privi pin, a privi adînc. V. re-spectiv). Pict. Care arată un obĭect în perspectivă: plan, desemn perspectiv. Relativ la perspectivă: efectu perspectiv. Perspectivă f., pl. e (nlat. perspectiva, subînț. ars, artă). Arta de a reprezenta obĭectele după diversele aspecte ale depărtăriĭ și pozițiuniĭ: legile perspectiveĭ. Aspect, priveliște: frumoasa perspectivă a munților, a măriĭ. Perspectivă lineară, aceĭa care regulează direcțiunea și dimensiunea liniilor. Perspectivă aeriană, figurată pin degradarea colorilor. Fig. Lucru plăcut (orĭ neplăcut) care ți se poate întîmpla, pe care-l sperĭ (saŭ de care te temĭ): orĭ-ce soldat are perspectiva de a ajunge general, în această carieră n’aĭ nicĭ nicĭ o perspectivă, o urîtă perspectivă îl așteaptă pe acest cartofor. În perspectivă, într’un viitor apropiat: el e profesor universitar în perspectivă.