PERPLEXITÁTE, perplexități, s. f. Stare a celui perplex; surprindere, uimire, amestectă cu nedumerire; uimire, dezorientare (a cuiva, în fața unei situații neașteptate, dificile, confuze). – Din fr. perplexité.

PERPLEXITÁTE s. f. Stare a celui perplex; surprindere, uimire amestecată cu nedumerire; uimire, dezorientare (a cuiva, în față unei situații neașteptate, dificile, confuze). – Din fr. perplexité.

PERPLEXITÁTE, perplexități, s. f. Surprindere amestecată cu nedumerire; dezorientare, uluire. Dacă aș putea să vă descriu perplexitatea care m-a cuprins, aș fi fără îndoială unul din marii scriitori ai lumii. BOGZA, Î. 656. Fericirea mea a dat in perplexitate și, dacă aș fi avut pălăria la mine, plecam pe loc. GALACTION, O. I 97.

!perplexitáte s. f., g.-d. art. perplexitắții; pl. perplexități

perplexitáte s. f., g.-d. art. perplexității; pl. perplexități

PERPLEXITÁTE s. 1. v. uimire. 2. v. buimăceală. 3. v. dezorientare.

PERPLEXITÁTE s.f. Dezorientare; surprindere, nedumerire. [Cf. fr. perplexité, lat. perplexitas].

PERPLEXITÁTE s. f. surprindere, uimire; stupefacție. (< fr. perplexité, lat. perplexitas)

PERPLEXITÁTE ~ăți f. Stare a celui perplex. /<fr. perplexité

perplexitate f. nesiguranță cauzată de o mare încurcătură.

*perplexitáte f. (lat. perpléxitas, -átis). Starea omuluĭ perplex.

PERPLEXITATE s. 1. stupefacție, stupoare, surprindere, surpriză, uimire, uluială, uluire. (A avut un moment de adevărată ~.) 2. amețeală, buimăceală, buimăcire, năuceală, năucire, zăpăceală, (înv. și reg.) uluială, uluire, (reg.) uimăceală, (Mold., Bucov. și Transilv.) tehuială. (Surpriza i-a produs o stare de ~.) 3. (cu sens atenuat) derută, descumpănire, dezorientare, încurcătură, nedumerire, zăpăceală, (livr.) deconcertare. (Stare de ~ trecătoare.)