PERIÉC, perieci, s. m. Persoană din Sparta antică aparținând unei categorii sociale de oameni liberi, dar lipsiți de drepturi politice. [Pr.: -ri-ec] – Din fr. périèque.

PERIÉC, perieci, s. m. Persoană din Sparta antică aparținând unei categorii sociale de oameni liberi, dar lipsiți de drepturi politice. [Pr.: -ri-ec] – Din fr. périèque.

periéc (-ri-ec) s. m., pl. periéci

periéc s. m. (sil. -ri-ec), pl. periéci

PERIÉC s.m. (Ant.) Nume dat de greci unui locuitor al unei țări cucerite a cărui situație civilă era între cetățean și sclav. [Pron. -ri-ec. / < fr. périoeque, gr. perioikos < peri – împrejur, oikein – a locui].

PERIÉC s. m. (ant.) țăran proprietar de pământ, negustor sau meșteșugar din regiunile de periferie ale statului spartan, om liber, dar lipsit de multe drepturi cetățenești. (< fr. périèque, gr. pericoikos)