PERCEPTÍV, -Ă, perceptivi, -e, adj. Care aparține facultății de a percepe (1), care se referă la percepere; care poate percepe. – Din fr. perceptif.

PERCEPTÍV, -Ă, perceptivi, -e, adj. Care aparține facultății de a percepe (1), care se referă la percepere; care poate percepe. – Din fr. perceptif.

PERCEPTÍV, -Ă, perceptivi, -e, adj. Care e în legătură cu facultatea de a percepe, care (poate) percepe. Organ perceptiv.

perceptív adj. m., pl. perceptívi; f. perceptívă, pl. perceptíve

perceptív adj. m., pl. perceptívi; f. sg. perceptívă, pl. perceptíve

PERCEPTÍV, -Ă adj. În legătură cu percepția; care (poate) percepe. [< fr. perceptif].

PERCEPTÍV, -Ă adj. referitor la facultatea de a percepe; care (poate) percepe. (< fr. perceptif)

PERCEPTÍV ~ă (~i, ~e) 1) Care ține de facultatea de a percepe; referitor la această facultate. 2) Care poate percepe; în stare să perceapă. /<fr. perceptif

*perceptív, -ă adj. (d. lat. perceptus, perceput, și suf. -iv. Fil. Care se raportă la percepțiune: facultatea perceptivă.