PÉPLU s. n. v. peplum.

PEPLÚM, peplumuri, s. n. Mantie scurtă fără mâneci, prinsă pe umeri cu o agrafă, purtată peste tunică de către femei în Antichitatea greco-romană. [Var.: péplu s. n.] – Din lat. peplum.

PÉPLU, pepluri, s. n. Mantie scurtă fără mâneci, prinsă pe umeri cu o agrafă, purtată peste tunică de către femei în antichitatea greco-romană. [Var.: péplum s. n.] – Din lat. peplum.

PÉPLUM s. n. v. peplu.

PÉPLU, pepluri, s. n. Un fel de mantie scurtă fără mîneci, făcută dintr-o țesătură ușoară și prinsă pe umeri cu o agrafă, pe care o purtau peste tunică femeile în epoca antichității greco-romane. Peplul îi înfășoară, ca tin brîu, talia zveltă. ODOBESCU, S. III 55. – Variantă: peplúm (TUDORAN, P. 349) s. n.

PÉPLUM s. n. v. peplu.

!péplum (pe-plum) s. n., pl. péplumuri

péplu s. n. (sil. -plu), art. péplul; pl. pépluri

PÉPLU s.n. Mantie scurtă femeiască fără mâneci, prinsă pe umeri cu o agrafă, purtată de femei în antichitatea greco-romană și astăzi în India. [Var. peplum s.n. / < lat. peplum].

PÉPLUM s.n. v. peplu.

PÉPLU s. n. (ant.) mantie scurtă, fără mâneci, prinsă pe umeri cu o agrafă, purtată de către femei. (< lat. peplum, gr. peplos)

PÉPLU ~ri n. (în antichitatea greco-romană) Mantie scurtă, confecționată dintr-o țesătură ușoară, pe care o purtau femeile, prinzând-o pe umeri cu o agrafă. [Sil. pe-plu] /<lat. peplum

peplu(m) n. manta femeiască brodată, la Grecii antici: cu pavăza și lancea ’n peplum învălită NAUM.

*péplu n., pl. urĭ (vgr. péplon). La vechiĭ Grecĭ și Romanĭ, manta femeĭască fără mînecĭ prinsă pe umăr cu o sponcă.