peónic adj. m., pl. peónici; f. sg. peónică, pl. peónice

PEÓNIC, -Ă adj. Referitor la peon². ◊ Rimă peonică = rimă cu accentul pe a patra silabă de la sfârșit. [Pron. pe-o-. / cf. it. peonico].

PEÓNIC, -Ă adj. (despre versuri) format din peoni². ♦ rimă ~ă = rimă cu accentul pe a patra silabă de la sfârșit. (< it. peonico)