pensie definitie

13 definiții pentru pensie

PÉNSIE, pensii, s. f. Sumă de bani plătită periodic pe baza unor norme legale (în cadrul asigurărilor sociale) foștilor angajați după depășirea unei anumie limite de vârstă ori în caz de boală sau invaliditate, precum și urmașilor angajaților sau pensionarilor decedați. ◊ Pensie de întreținere sau pensie alimentară = sprijin material acordat periodic de către o persoană alteia în temeiul unei obligații stabilite prin lege sau printr-o hotărâre judecătorească. ◊ Loc. adj. La pensie = care este pensionar. ◊ Loc. vb. A ieși (sau a scoate pe cineva) la pensie = a (se) pensiona. ♦ (Înv.) Subsidiu. – Din rus. pensija.
PÉNSIE, pensii, s. f. Sumă de bani lunară ce se acordă persoanelor care au ieșit din activitatea profesională pentru limită de vârstă, pentru invaliditate etc. sau care și-au pierdut susținătorul și sunt incapabile de muncă. ◊ Pensie de întreținere sau pensie alimentară = sumă de bani pe care cineva trebuie să o plătească unei persoane pe care justiția îl obligă să o întrețină. ◊ Loc. adj. La pensie = care este pensionar. ◊ Loc. vb. A ieși (sau a scoate pe cineva) la pensie = a (se) pensiona. ♦ (Înv.) Subsidiu. – Din rus. pensija.
PÉNSIE, pensii, s. f. 1. Formă de asigurare materială în bani pe care statul (uneori și întreprinderile particulare) o acordă persoanelor care au ieșit din producție (pentru limită de vîrstă, pentru invaliditate etc.) sau care și-au pierdut susținătorul și sînt incapabile de a munci; sumă de bani plătită (lunar) celor pensionați. Nu mi-au dat pensie; cică mi-am sfărîmat mîinile dinadins. VINTILĂ, O. 31. Pensia vine la două, trei luni; nu-i mare lucru, dar tot își prinde o nevoie cu dînsa. C. PETRESCU, Î. II 161. A fost învățător în sat, iar azi mănîncă o pensie de cinci zloți pe lună. REBREANU, I. 14. ◊ Expr. A ieși (sau a scoate pe cineva) la pensie = a deveni (sau a face pe cineva să devină) pensionar. Alecu Negrea îmbătrînise, ieșise la pensie. SADOVEANU, O. IV 8. Eu sînt de cincisprezece ani în sat, de cînd a ieșit la pensie dirigintele cel vechi. C. PETRESCU, Î. II 167. A fi la pensie = a fi pensionar. De doi ani era la pensie. BART, S. M. 60. ◊ Pensie alimentară = sumă de bani (cantitate de alimente sau alte mijloace de întreținere) hotărîtă de tribunal și plătită unei persoane pe care cineva are obligația s-o întrețină (în special un părinte pentru copiii care au rămas, după divorțul părinților, la mama lor). 2. (Învechit) Subsidiu. Mihai făcu a se propune pe de lături agenților împăratului... ca să i se dea bani pentru a ridica oști și aceleași pensii și aceeași cinste de care se bucurase Sigismund Bathori. BĂLCESCU, O. II 276.
pénsie (-si-e) s. f., art. pénsia (-si-a), g.-d. art. pénsiei; pl. pénsii, art. pénsiile (-si-i-)
pénsie (indemnizație) s. f. (sil. -si-e), art. pénsia (sil. -si-a), g.-d. art. pénsiei; pl. pénsii, art. pénsiile (sil. -si-i-)
PÉNSIE s.f. Sumă de bani care se acordă (lunar) persoanelor care au ieșit din producție pentru limită de vârstă sau sunt ori au devenit inapte de a munci. ♦ Sumă de bani acordată anual de stat, de o instituție etc. cuiva, ca recompensă pentru merite sau servicii speciale. [Gen. -iei, var. pensiune s.f. / < fr. pension].
PÉNSIE s. f. sumă de bani care se acordă (lunar) celor care au ieșit din producție pentru limită de vârstă sau pentru invaliditate, precum și urmașilor acestora, în cazurile prevăzute de lege. ♦ ~ alimentară (sau de întreținere) = sumă de bani, lunară, pe care o persoană trebuie să o plătească altei persoane în cuantumul și pe durata de timp stabilită de o instanță judecătorească. (< rus. pensiia)
pénsie (pénsii), s. f. – Ajutor bănesc, rentă. Fr. pension, cf. rus. pensija (după ipoteza care nu e necesară a lui Sanzewitsch 207, rom. provine din rus.). – Der. pension (var. pensionat), s. n. (colegiu), din fr. pension, dublet al lui pensiune, s. f. (casă de oaspeți); pensiona, vb., din fr. pensionner; pensionar, s. m., din fr. pensionnaire.
PÉNSIE ~i f. 1) Asigurare materială acordată cetățenilor care nu pot lucra. ~ de invaliditate. 2) Sumă de bani plătită lunar unei persoane pentru limită de vârstă. ◊ ~ alimentară plată impusă prin lege unei persoane pentru întreținerea altei persoane. (de obicei, minoră) A ieși (sau a scoate pe cineva) la ~ a ieși (sau a scoate pe cineva) din câmpul muncii la atingerea limitei de vârstă. [G.-D. pensiei; Sil. -si-e] /<fr. pension, lat. pensio, ~onis
pensie f. V. pensiune.
pensi(un)e f. 1. sumă de bani ce se dă pentru locuință, hrană; 2. locul unde cineva e găzduit și ospătat, pe un preț determinat; 3. sumă anuală plătită de Stat sau de un particular vechilor funcționari ieșiți cu onoare din serviciu.
pénsie, V. pensiune.
*pensiúne f. (fr. pension, d. lat. pensio, -ónis, plată, d. péndere, pensum, a cîntări, a plăti; rus. pénsiĭa. V. păs, apes, pendent). Sumă maĭ mică de cît leafa și pe care statu (saŭ și o societate particulară) o plătește în fiecare lună funcționarilor ĭeșițĭ cu onoare din serviciŭ (ob. pénsie, după rus.). Sumă care se plătește într’o casă ca să fiĭ găzduit și ospătat saŭ într’un liceŭ particular pentru întreținerea unuĭ elev. Casă în care poțĭ fi primit în gazdă și ospătat pe banĭ.

pensie dex

Intrare: pensie
pensie substantiv feminin
  • silabisire: -si-e