PELÍCULĂ, pelicule, s. f. 1. Bandă subțire și flexibilă de celuloid sau din alt material sintetic, acoperită cu un strat de substanță fotosensibilă, folosită în industria fotografică și în cinematografie; film. 2. Strat subțire dintr-o anumită substanță depus pe suprafața altei substanțe. 3. Membrană foarte subțire. – Din fr. pellicule.

PELÍCULĂ, pelicule, s. f. 1. Bandă subțire și flexibilă de celuloid sau din alt material sintetic, acoperită cu un strat de substanță fotosensibilă, întrebuințată în industria fotografică și în cinematografie; film. 2. Strat subțire dintr-o anumită substanță depus pe suprafața altei substanțe. 3. Membrană foarte subțire. – Din fr. pellicule.

PELÍCULĂ, pelicule, s. f. 1. Bandă subțire și flexibilă de celuloid, întrebuințată în industria fotografică și cinematografică; film. 2. (Fiz.) Strat subțire, dintr-o anumită substanță, depus pe suprafața altei substanțe; pieliță. 3. Membrană foarte subțire.

películă s. f., g.-d. art. películei; pl. películe

películă s. f., g.-d. art. películei; pl. películe

PELÍCULĂ s. 1. v. film. 2. bandă, film. (A înregistrat scena pe ~.) 3. cinematografie, film. (Arta ~ei.)

PELÍCULĂ s.f. 1. Membrană (foarte) subțire. 2. Strat subțire dintr-o substanță, depus pe suprafața unei alte substanțe; pieliță. 3. Film. [< fr. pellicule].

PELÍCULĂ s. f. 1. membrană foarte subțire. 2. strat subțire dintr-o substanță, depus pe suprafața unui corp; pieliță. 3. film. (< fr. pellicule, lat. pellicula)

PELÍCULĂ ~e f. 1) Bandă subțire, flexibilă și transparentă, de celuloid sau de alt material sintetic, folosită în industria fotografică și în cinematografie pentru înregistrarea imaginii și a sunetului; film. 2) Strat fin format pe suprafața unei substanțe solide sau lichide; pojghiță. 3) Membrană organică foarte subțire. ~ exterioară a frunzei. /<fr. pellicule, lat. pellicula

peliculă f. pieliță.

*películă f., pl. e. (lat. pellicula, pelcică). Pelcică, peliță, membrană. Bucățică de pele care cade din cap: mătreața se compune din pelicule saŭ descŭamațiunĭ.

PELICULĂ s. 1. film. (~ cinematografică.) 2. cinematografie, film. (Arta ~.)

películă-documént s. f. (cinem.) Film cu valoare de document ◊ „O peliculă-document care a adus mărturii de netăgăduit privind încălcarea sancțiunilor economice impuse regimului rasist rhodesian.” R.l. 8 X 67 p. 6. ◊ „Emisiunea literară de joi seară [...] – alt motiv de autorespect; Zaharia Stancu, citind poezii din ultimul său volum «Voci în șoaptă», a realizat aici o nouă peliculă-document.” R.lit. 17 IX 70 p. 27 (din peliculă + document)