pegas definitie

2 intrări

15 definiții pentru pegas

PEGÁS, pegași, s. m. 1. (În mitologia greacă) Cal miraculos, înaripat, născut din sângele Meduzei ucise de Perseu; fig. inspirație poetică. 2. Specie de pește care trăiește în Oceanul Indian, cu înotătoarele în formă de aripi, asemănătoare cu cele ale liliacului (Pegasus draco). 3. Numele unei constelații din emisfera boreală. [Acc. și: pégas] – Din fr. pégase.
PEGÁS, pegași, s. m. 1. Cal năzdrăvan cu aripi, din mitologia greacă; fig. inspirație poetică. 2. Specie de pește care trăiește în Oceanul Indian, cu înotătoarele în formă de aripi, asemănătoare cu cele ale liliacului (Pegasus draco). 3. Numele unei constelații din emisfera boreală. [Acc. și: pégas] – Din fr. pégase.
PEGÁS s. m. 1. Cal năzdrăvan cu aripi din mitologia greacă; (azi fig.) simbol al inspirației poeților. Pegasul meu, așterne-te la drum. Lovește vajnic cu copita-n noapte, Să scapere scîntei din ea ca stelele! BENIUC, V. 39. 2. Specie de pește care trăiește în Oceanul Indian, cu înotătoarele în formă de aripi, asemănătoare cu ale liliacului. 3. (Astron.) Numele unei constelații din emisfera boreală.
pegás/pégas (cal mitologic, specie de pești) s. m., pl. pegáși/pégași
Pegás/Pégas (constelație) s. propriu m.
pegás (lit., zool.) s. m., pl. pegáși
Pegás (mit., astron.) s. pr. m.
PEGÁS s. (ASTRON.) (reg.) puțul (art.), toaca (art.).
PEGÁS s.m. 1. (Mit.) Cal înaripat; (fig.) simbol al inspirației poeților. ◊ A încăleca pe pegas = a face versuri. 2. Specie de pește din Oceanul Indian cu înotătoarele în forma unor aripi. 3. Numele unei constelații din emisfera boreală. [< fr. pégase, cf. Pegas – cal înaripat care a deschis cu o lovitură de picior izvorul muzelor de pe Helicon].
PEGÁS s. m. 1. (mit.) cal înaripat; (fig.) inspirație poetică. 2. specie de pește din Oc. Indian cu înotătoarele în forma unor aripi. (< fr. pégase)
PEGÁS1 ~și m. 1) (în mitologia greacă) Ființă imaginară cu aspect de cal cu aripi. 2) fig. Simbol al inspirației poetice. /<fr. pégase
PEGÁS2 m. astr. Constelație din emisfera nordică a cerului. /<fr. pégase
Pegas m. Mit. cal înaripat care, dintró lovitură de picior, făcu să țâșnească pe muntele Helicon fântâna Hipocrena, cea consacrată Muzelor: a încăleca pe Pegas, a face versuri.
PEGAS s. (ASTRON.) (reg.) puțul (art.), toaca (art.).
PEGAS 1. (În mitologia greacă) Car miraculos, înaripat, născut din sângele Meduzei ucise de Perseu. Dăruit de zeița Atena lui Belerofon, care, călare pe P., a ucis Himera; mai târziu a slujit, în Olimp, zeilor și muzelor. Lovind cu copita vârful muntelui Helikon, P. a făcut să țâșnească izvorul Hipokrene, din care își sorbeau poeții inspirația. Imaginea lui P. este simbolul inspirației poetice. 2. (Pegasus) Constelație din emisfera boreală, situată la N de constelația Vărsătorul. Se caracterizează prin patru stele strălucitoare (Markab, Scheat, Algenib, Andromeda sau Sirrah), dispuse în formă de pătrat.

pegas dex

Intrare: pegas
pegas substantiv masculin substantiv propriu masculin
Intrare: pegas
pegas