pedeápsă și (vechĭ) pedépsă f., pl. epse (ngr. pédepsis și pedevsis [vgr. paideusis], educațiune, învățătură, pedeapsă, d. pedévo [vgr. paideúo], educ, pedepsesc; vsl. pedepsiĭa, pedeapsă). Vechĭ. Educațiune. Azĭ. Bătaĭe, arest, ucidere, amendă saŭ alt chin fizic saŭ moral aplicat cuĭva pentru o crimă, un delict, o greșală, o neglijență saŭ pentru lene: pedeapsa trebuĭe să fie proporțională cu greșala. Pedeapsă capitală, moarte. Pedeapsa eternă, chinurile ĭaduluĭ. Pedeapsa orĭ mînia luĭ Dumnezeŭ, mare nenorocire, cataclizm (incendiŭ, vijălie, potop, cutremur ș. a.). Chin, caznă, canon, suferință: ce pedeapsă pe capu luĭ!