PASIÉNȚĂ, pasiențe, s. f. Combinarea cărților de joc după anumite reguli, de reușita căreia jucătorul leagă împlinirea unor dorinți. Ședea... seara cînd făcea o pasiență, la lumina caldă a lămpii cu abajur. DUMITRIU, B. F. 36. Fă-mi o pasiență... să vedem ce-mi mai iese pe mîine. PAS, L. I 244. Pe mescioara de lîngă patul lui era... o pereche de cărți cu care făcuse pînă atunci pasiențe. BRĂTESCU-VOINEȘTI, Î. 36. – Variante: pasénță (DUMITRIU, B. F. 43) s. f., (învechit) pasiáns (pronunțat -si-ans), pasiansuri (NEGRUZZI, S. I 82), s. n.