parusíe (-íi), s. f. – Prezență. Ngr. παρουσία (Gáldi 223). Sec. XVIII, înv.

parusíe f. (ngr. parusia). Vechĭ. Prezență.

PARUSÍE (< fr.; {s} gr. parousia „prezență”) subst. (În vechime) Manifestare vizibilă a divinității ascunse. ♦ (În creștinism) A doua venire a lui Iisus Hristos la Judecata de Apoi propovăduită în „Noul Testament”. Dacă prima venire, prin întruparea sa ca Fiul lui Dumnezeu de la Sfântul Duh și din Fecioară este smerită, cu trupul, cea de-a doua va fi întru slavă și cu putere, ca împărat și judecător care va judeca viii și morții înviați.

parusíe s. f. 1. (În creștinism) Învățătura despre evenimentele care însoțesc a doua venire a lui Iisus Hristos: învierea morților, judecata de apoi, raiul și iadul. 2. (Înv.) Pomenirea morților la toate liturghiile de peste an. 3. (Înv.) Prezență; participare. 4. (Înv.) Paradă, alai; pompă, fast. – Din gr. parusia.