parolă definitie

2 intrări

17 definiții pentru parolă

PAROLÁ, parolez, vb. I. Tranz. A securiza un dispozitiv, o instalație etc. cu ajutorul unei parole. – De la parolă.
PARÓLĂ, parole, s. f. 1. Cuvânt convențional secret sau formulă convențională secretă folosite de militarii care au anumite misiuni pentru a fi identificați de alți militari care cunosc consemnul. ◊ Expr. A da parola = a spune cuvântul secret sau formula secretă de recunoaștere. ♦ Cuvânt secret de recunoaștere folosit de membrii unei organizații conspirative. ♦ (Inform.) Cuvânt-cheie care permite accesul la informația dintr-un fișier sau o bază de date. 2. (Rar) Promisiune, legământ, angajament; cuvânt de onoare. ◊ Loc. vb. A-și da parola (de onoare) = a se angaja în mod solemn; a promite. 3. (Înv.) Cuvânt, vorbă; afirmație, spusă. 4. (Înv.) Numele unui dans; melodie după care se executa acest dans. – Din fr. parole, it. parola, germ. Parole.
PARÓLĂ, parole, s. f. 1. Cuvânt convențional secret sau formulă convențională secretă folosite de militarii care au anumite misiuni pentru a fi identificați de alți militari care cunosc consemnul. ◊ Expr. A da parola = a spune cuvântul secret sau formula secretă de recunoaștere. ♦ Cuvânt secret de recunoaștere folosit de membrii unei organizații conspirative. 2. (Rar) Promisiune, legământ, angajament; cuvânt de onoare. ◊ Loc. vb. A-și da parola (de onoare) = a se angaja în mod solemn; a promite. 3. (Înv.) Cuvânt, vorbă; afirmație, spusă. 4. (Înv.) Numele unui dans; melodie după care se executa acest dans. – Din fr. parole, it. parola, germ. Parole.
PARÓLĂ, parole, s. f. 1. Cuvînt secret folosit de militarii care au anumite misiuni (gardă, curier etc.) pentru a fi recunoscuți de alți militari care cunosc acest cuvînt. ◊ Expr. A da parola = a spune cuvîntul secret de recunoaștere. ♦ Cuvînt de recunoaștere, convențional și secret, între membrii unei organizații conspirative. 2. (Franțuzism învechit) Cuvînt, vorbă; cuvînt de onoare. Dacă avem libertatea parolii în camere, libertatea presei, credem că totul este aici. BOLINTINEANU, O. 257. Hotărî ca a doua zi să fie gata de a se cununa cu tînărul polon, către care era angagiată parola sa de domn. NEGRUZZI, S. I 107. ◊ Expr. A-și da parola = a-și da cuvîntul; a se angaja, a promite, v. cuvînt. Nu este secretul meu și nici n-am dat parola să tac. BOLINTINEANU, O. 346. Pe parola mea de onoare = pe cuvîntul meu de onoare, v. onoare. Nu tremura! Pe parola mea de onoare, ești scăpat. CARAGIALE, O. I 175. ♦ (Impropriu) Lozincă. Parole revoluționare decorează fațada fabricii. SAHIA, U.R.S.S. 84. 3. (Învechit) Numele unui dans. Ș-apoi, din vreme în vreme-și anina poalele anteriului în brîu, își azvîrlea papucii... și giuca parola. ALECSANDRI, T. 82.
parolá (a ~) vb., ind. prez. 3 paroleáză
parólă s. f., g.-d. art. parólei; pl. paróle
parólă s. f., g.-d. art. parólei; pl. paróle
PARÓLĂ s. formulă. (Nu cunoaște ~.)
PARÓLĂ s. v. afirmație, angajament, asigurare, conversație, convorbire, cuvânt, declarație, dialog, discuție, făgăduială, făgăduință, legământ, mărturisire, promisiune, relatare, spusă, vorbă, zisă.
PARÓLĂ s.f. Cuvânt secret, convențional, folosit de militari pentru a se recunoaște. ♦ Cuvânt secret de recunoaștere între membrii unei organizații conspirative. [< fr. parole].
PARÓLĂ s. f. cuvânt secret, convențional, mijloc de recunoaștere de către militari, de către depunătorii pe librete de economii la purtător sau între membrii unei organizații conspirative. (< fr. parole, it. parola, germ. Parole)
parólă (paróle), s. f.1. Legămînt, angajament. – 2. Cuvînt de onoare. – Mr. parolă. It. parola, fr. parole, cf. tc., bg. parola „legămînt”. Cu acest sens, de la începuturile sec. XVIII. – Der. parolist, s. m. (om de onoare, cavaler).
PARÓLĂ ~e f. 1) Cuvânt sau formulă convențională secretă, folosită de militari sau de membrii unei organizații conspirative pentru identificarea reciprocă. 2) rar Promisiune solemnă; cuvânt de onoare. /<fr. parole, lat. parola, germ. Parole
parolă f. 1. promisiune verbală, cuvânt: a da parola sa; parolă de onoare, se zice, în vorbire, spre a afirma ceva cu tărie; 2. lozincă (= fr. parole).
*parólă f., pl. e (rus. parólĭ, fr. paróle, d. lat. parábola, parabolă, învățătură, de unde s’a făcut *parabla, paraula, parole, ca’n rom. lăuruscă, fiulă, staul, sulă. V. palavră, parlament). Cuvînt de promisiune: șĭ-a dat parola (N. Cost. 2, 58 și 92). Lozincă, cuvînt de ordine pe care militariĭ îl pronunță ca să fie recunoscuțĭ de o santinelă.
PARO s. formulă. (Nu cunoaște ~.)
paro s. v. AFIRMAȚIE. ANGAJAMENT. ASIGURARE. CONVERSAȚIE. CONVORBIRE. CUVÎNT. DECLARAȚIE. DIALOG. DISCUȚIE. FĂGĂDUIALĂ. FĂGĂDUINȚĂ. LEGĂMÎNT. MĂRTURISIRE. PROMISIUNE. RELATARE. SPUSĂ. VORBĂ. ZISĂ.

parolă dex

Intrare: parolă
parolă substantiv feminin
Intrare: parola
parola verb grupa I conjugarea a II-a