PARÓH, parohi, s. m. Preot care conduce o parohie (1). – Din lat. parochus, germ. Parochus.

PARÓH, parohi, s. m. Preot care conduce o parohie (1). – Din lat. parochus, germ. Parochus.

PARÓH, parohi, s. m. Preot care conduce o parohie. Se așezară la masă, la preotul paroh al Islazului. CAMIL PETRESCU, O. II 187.

paróh s. m., pl. paróhi

paróh s. m., pl. paróhi

paróh (paróhi), s. m. – Preot care conduce o comunitate de credincioși. Ngr. πάροιϰος. – Der. parohie, s. f. (cea mai mică unitate administrativă bisericească), din ngr. παροιϰιά; parohial, adj. (de parohie).

PARÓH ~i m. rel. Preot care conduce o parohie. /<lat. parochus, germ. Parochus

paroh m. preot. [Gr. mod.].

pároh și paróh m. (ngr. párikos [vgr. pároikos], „vecin”, confundat cu párohos, furnisor). Primu preot al uneĭ bisericĭ, șefu eĭ. Adj. Preutu paroh.