PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preda o materie de învățământ, cunoștințe etc.; a învăța ceva pe cineva. – Din ngr. pradído.

PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV. Tranz. (Înv.) A preda o materie de învățământ, cunoștințe etc.; a învăța ceva pe cineva. – Din ngr. pradído.

PARADOSÍ, paradosesc, vb. IV. Tranz. (Învechit) A preda o materie de învățămînt; a învăța (ceva pe cineva). Pentru a-ți paradosi limba romînească după toată rînduiala trebui să începem de la început. NEGRUZZI, S. I 8.

paradosí (a ~) (înv.) vb., ind. prez. 1 sg. și 3 pl. paradosésc, imperf. 3 sg. paradoseá; conj. prez. 3 să paradoseáscă

paradosí vb., ind. prez. 1 sg. 3 pl. paradosésc, imperf. 3 sg. paradoseá; conj. prez. 3 sg. și pl. paradoseáscă

PARADOSÍ vb. v. da, închina, încredința, înmâna, întinde, pleca, preda, remite, supune, transmite.

PARADOSÍT s. v. depunere, înaintare, înmânare, predare, prezentare, remitere, transmitere.

paradosí (paradosésc, paradosít), vb. – 1. A preda, a învăța pe cineva. – 2. A învăța. – Mr. părădusire. Ngr. παραδίδω, aorist παράδωσα (Gáldi 218). Sec. XVIII, înv.

paradosít, paradosítă, adj. (înv.) 1. (despre cunoștințe) care este sau care a fost predat. 2. (în forma părădosit) împrăștiat, risipit.

paradosì v. Mold. a preda (vorbă ieșită din uz): pentru a-ți paradosi limba românească NEGR. [Gr. mod.].

paradosésc v. tr. (ngr. parádosa, aoristu de la paradído, predaŭ, instruesc). Vechĭ. Predaŭ, învăț de altu: a paradosi istoria. V. refl. Mă predaŭ (dușmanuluĭ).

paradosi vb. v. DA. ÎNCHINA. ÎNCREDINȚA. ÎNMÎNA. ÎNTINDE. PLECA. PREDA. REMITE. SUPUNE. TRANSMITE.

paradosit s. v. DEPUNERE. ÎNAINTARE. ÎNMÎNARE. PREDARE. PREZENTARE. REMITERE. TRANSMITERE.