PAPAGÁL, papagali, s. m. 1. Pasăre tropicală din grupa agățătoarelor, cu ciocul gros și încovoiat, cu pene felurit și viu colorate și care, dresată, imită vorba omului. Papagalul exclamă disprețuitor și gutural: – Moșneag țicnit! C. PETRESCU, Î. II 122. Povestesc ca papagalii mii de glume și povești, Fără ca să le priceapă. EMINESCU, O. 1157. Lăsînd a sa colivie, In pădure vru să vie Papagalu-a se plimba. ALEXANDRESCU, M. 289. ◊ Expr. (Familiar) A avea papagal = a fi bun de gură. ◊ Compus: papagal-țigănesc = (popular) ceucă. 2. Fig. Persoană care repetă mecanic părerile sau cuvintele altora. Credem că-i putem împărți în pesimiști sinceri și în pesimiști papagali. GHEREA, ST. CR. I 257. 3. Clește cu dinți, pentru țevi. – Variantă: papagái (ȚICHINDEAL, F. 293) s. m.