pantograf definitie

10 definiții pentru pantograf

PANTOGRÁF, pantografe, s. n. 1. Aparat folosit pentru reproducerea unui desen, a unui plan etc. la aceeași mărime cu un model dat sau la o scară diferită de a modelului. 2. Dispozitiv montat pe acoperișul unor vehicule electrice, care face contactul între instalația electrică a vehiculului și rețeaua electrică fixă de alimentare. – Din fr. pantographe.
PANTOGRÁF, pantografe, s. n. 1. Aparat utilizat pentru reproducerea unui desen, a unui plan etc. la aceeași mărime cu un model dat sau la o scară diferită de a modelului. 2. Dispozitiv montat pe acoperișul unor vehicule electrice, care face contactul între instalația electrică a vehiculului și rețeaua electrică fixă de alimentare. – Din fr. pantographe.
PANTOGRÁF, pantografe, s. n. 1. Aparat care servește la reproducerea unui desen, a unui plan etc., fie la aceeași mărime, fie la o scară diferită de cea a originalului. 2. Dispozitiv montat pe acoperișul vehiculelor cu tracțiune electrică și servind ca priză de curent.
pantográf (-to-graf) s. n., pl. pantográfe
pantográf s. n. (sil. -graf), pl. pantográfe
PANTOGRÁF s.n. 1. Instrument cu care se reproduce mecanic un desen, o gravură la aceeași mărime sau la altă scară. 2. Dispozitiv pentru măsurarea conturului secțiunii transversale a unei excavații, a unei galerii, a unui tunel etc. 3. Priză de curent pentru vehicule cu tracțiune electrică, prin care se face legătura cu firul aerian. [< fr. pantographe, cf. gr. pas – tot, graphein – a scrie].
PANTOGRÁF s. n. 1. instrument cu care se reproduce direct (la scară) un desen, un plan, o hartă etc. 2. dispozitiv pentru măsurarea conturului secțiunii transversale a unei excavații, galerii, a unui tunel etc. 3. priză de curent pentru vehicule cu tracțiune electrică, prin care se face legătura cu firul aerian. (< fr. pantographe)
PANTOGRÁF ~e n. 1) Aparat pentru reproducerea unui desen sau a unui plan la scara dorită. 2) Dispozitiv montat pe acoperișul unor vehicule cu tracțiune electrică (tramvaie, locomotive), care realizează contactul cu firul electric; troleu. /<fr. pantographe
*pantográf n., pl. e (format d. vgr. pân, pantós, tot, și grápho, scriŭ). Instrument de reprodus mecanic desemnele mărindu-le, micșorîndu-le orĭ în aceĭașĭ mărime.
PANTO- „tot, întreg, total, general”. ◊ gr. pas, pantos „tot, întreg” > fr. panto-, it. id., engl. id., germ. id. > rom. panto-. □ ~clastie (v. -clastie), s. f., stare psihică obsesivă de a distruge totul; ~fag (v. -fag), adj., care se hrănește cu substanțe vegetale și animale; ~fagie (v. -fagie), s. f., însușirea de a fi pantofag; ~fobie (v. -fobie), s. f., panfobie*; ~gen (v. -gen1), adj., (despre ciuperci) care poate crește pe orice gazdă; ~graf (v. -graf), s. n., 1. Instrument cu care se reproduce mecanic un desen sau o gravură la aceeași mărime sau la altă scară. 2. Dispozitiv pentru măsurarea conturului secțiunii transversale a unei excavații, a unei galerii, a unui tunel etc.; ~metru (v. -metru1), s. n., instrument topografic pentru măsurarea unghiurilor și a înclinării terenului pe o anumită porțiune; ~nomie (v. -nomie), s. f., concept desemnînd prezența artisticului în toate acțiunile și manifestările sociale ale omului; ~pode (v. -pod), s. n. pl., clasă de artropode, exclusiv marine, cu corp mic și cu 8-12 perechi de picioare foarte lungi; ~ptoză (v. -ptoză), s. f., cădere generală a viscerelor, datorită unei slăbiri bruște; ~stat (v. -stat), s. n., aparat medical care transformă curentul de la rețea în curenți galvanici, faradici etc., utilizabili în scopuri terapeutice; ~termie (v. -termie), s. f., variație a temperaturii corporale care apare fără o cauză evidentă.

pantograf dex

Intrare: pantograf
pantograf substantiv neutru
  • silabisire: -graf