PANOPLÍE, panoplii, s. f. Colecție de arme (luate ca trofeu) aranjate pe un panou; panou pe care sunt așezate aceste arme. – Din fr. panoplie.

PANOPLÍE, panoplii, s. f. Colecție de arme aranjate pe un panou; panou pe care sunt așezate aceste arme. – Din fr. panoplie.

PANOPLÍE, panoplii, s. f. 1. Colecție de arme aranjate pe un panou; panoul pe care sînt așezate armele și care de obicei se fixează în perete, ca ornament. Deodată se opri înaintea unei panoplii scînteietoare și ținti armele lucii. SADOVEANU, O. I 293. Panoplii de arme vechi încrustate cu sidef, pipe, narghilele... se întîlneau aci de-a valma într-o artistică neorînduială. BART, E. 172. Dar ce s-a-ntîmplat aici?... Văd floretele scoase din panoplie. ALECSANDRI, T. 1316. ◊ Fig. Cu G. Topîrceanu umorul reia unele din armele panopliei lui Angliei. VIANU, A. P. 293. 2. (Învechit) Armura completă a unui cavaler medieval.

panoplíe (-no-pli-) s. f., art. panoplía, g.-d. art. panoplíei; pl. panoplíi, art. panoplíile

panoplíe s. f. (sil. -pli-), art. panoplía, g.-d. art. panoplíei; pl. panoplíi, art. panoplíile

PANOPLÍE s.f. Colecție de arme și de armuri (luate ca trofeu), așezate în mod decorativ pe un panou; panou cu arme așezat pe perete. [Gen. -iei. / < fr. panoplie, cf. gr. panoplia].

PANOPLÍE s. f. 1. colecție de arme și de armuri (luate ca trofeu), în mod decorativ pe un panou; panoul însuși. 2. ansamblu de accesorii, de instrumente care servesc pentru o anumită activitate. 3. (fig.) serie de mijloace de acțiune de care se dispune într-o situație dată. (< fr. panoplie)

PANOPLÍE ~i f. 1) Colecție de arme prezentate pe un panou, servind drept trofeu sau ornament. 2) Panou pe care este aranjată o astfel de colecție. [G.-D. panopliei] /<fr. panoplie

panoplie f. 1. armătură completă; 2. trofeu de arme atârnat de un perete ca ornament.

*panoplíe f. (vgr. panoplia, d. pân, tot, și ῾óplon, armă). Armătură completă de cavaler medieval. Colecțiune de arme așezate ca ornament pe un părete.