PÁNCOVĂ, pancove, s. f. (Regional) Gogoașă (1). Toma luă o pancovă și mușcă din ea. V. ROM. februarie 1952, 111. U- lemnuș cu patru crengi... pe care se înșiră de jos pînă sus pancove. La TDRG. Cele mai alease pașteturi, turte... pancove și alte dulcețuri. ȚICHINDEAL, F. 446.