PÁNCOVĂ, pancove, s. f. (Reg.) Gogoașă sau minciunea (de mâncat). – Din magh. pánk.^[1]

PÁNCOVĂ, pancove, s. f. (Reg.) Gogoașă sau minciunea (de mâncat). – Din magh. pánk.

PÁNCOVĂ, pancove, s. f. (Regional) Gogoașă (1). Toma luă o pancovă și mușcă din ea. V. ROM. februarie 1952, 111. U- lemnuș cu patru crengi... pe care se înșiră de jos pînă sus pancove. La TDRG. Cele mai alease pașteturi, turte... pancove și alte dulcețuri. ȚICHINDEAL, F. 446.

páncovă (reg.) s. f., g.-d. art. páncovei; pl. páncove

páncovă s. f., g.-d. art. páncovei; pl. páncove

PÁNCOVĂ s. v. gogoașă, minciună, minciunea, minciunică, ochi, scovardă, uscățea, uscățică.

páncovă (páncove), s. f. – 1. Gogoașă. – 2. Omletă. – Var. pancov, pancoș. Germ. Pfannkuchen (Cihac, II, 241), în parte prin intermediul mag. pankó. În Trans., cf. REW 6188.

páncovă, páncove, s.f. (reg.) 1. gogoașă, minciunea, uscățele. 2. clătită. 3. colțunași. 4. omletă. 5. (la pl.) ouă ochiuri.

pancovă f. Mold. Tr. ochiuri de ouă. [Ung. PANKÓ (din nemț. Pfannkuchen)].

páncovă f., pl. e (ung. pánkó, pol. ceh. pampuch, d. germ. pfann-kuchen, d. pfanne, tigaĭe, și kuchen, prăjitură). Trans. Uscățea. – Și páncov (n., pl. e), ochĭ, mîncare de oŭ întreg (Vicĭu).

pancovă s. v. GOGOAȘĂ. MINCIUNĂ. MINCIUNEA. MINCIUNICĂ. OCHI. SCOVARDĂ. USCĂȚEA. USCĂȚICĂ.

páncovă, pancove, s.f. – (reg.; gastr.) Produs de patiserie din aluat dulce, dospit, fript în baie de ulei; gogoașă. – Din magh. pánkó „gogoașă” (Șăineanu, Scriban; Cihac, cf. DER; DEX, MDA) < germ. Pfannkuchen < pfanne „tigaie” și kuchen „prăjitură” (Scriban).