PANACÉU, panacee, s. n. Leac despre care odinioară se credea că ar fi eficace pentru orice boală. (Fig.; atestat în forma de f. sg; panacee) Trotoșul e odorul cel mai prețios și mai iubit a ocnenilor. El este mîngîierea lor, panaceea lor universală. NEGRUZZI, S. I 316. – Variantă: (învechit) panacée s. f.