PALÍNCĂ, (2) palinci, s. f. 1. (Reg.) Rachiu; p. restr. țuică. 2. Sortiment, porție de palincă¹ (l). [Acc. și: pálincă. – Var.: pălíncă s. f.] – Din magh. pálinka.

PALÍNCĂ, palinci, s. f. (Reg.) Rachiu; p. restr. țuică. [Acc. și: pálincă. – Var.: pălíncă s. f.] – Din magh. pálinka.

PALÍNCĂ, palinci, s. f. (Transilv.) Rachiu. Ca rachiul dumitale, n-am mai băut eu așa ceva decît în țara ungurului, de-i zicea trăscău, spre deosebire de oltul mai slăbuț, de-i zicea palincă. C. PETRESCU, R. DR. 131. – Variantă: pălíncă s. f.

palíncă (băutură) s. f., g.-d. art. palíncii; (sorturi, porții) pl. palínci

palíncă s. f., g.-d. art. palíncii; (sorturi, porții) pl. palínci

PALÍNCĂ s. v. rachiu, țuică.

palíncă¹, palínci, s.f. (reg.) 1. rachiu, țuică (rafinată de două ori). 2. cinzeacă de palincă.

palíncă², palínci. s.f. (reg.) 1. mămăligă mică și moale. 2. turtă de mălai coaptă pe vatră, în cenușă; bulcă, sfârleică.

pălincă f. Tr. rachiu. [Ung. PALINKA = serb. PALINKA (din PALITI, a arde)].

palíncă f., pl. ĭ (ung. páalinka, d. nsl. bg. palinka, rachiŭ, d. paliti, a arde [ca holercă d. vsl. gorĭetĭ]. V. pălesc, palicĭ și holercă). Trans. Rachiŭ.

palincă s. v. RACHIU. ȚUICĂ.

palíncă, s.f. – v. pălincă.