palincă definitie

2 intrări

12 definiții pentru palincă

PALÍNCĂ, (2) palinci, s. f. 1. (Reg.) Rachiu; p. restr. țuică. 2. Sortiment, porție de palincă1 (l). [Acc. și: pálincă. – Var.: pălíncă s. f.] – Din magh. pálinka.
PALÍNCĂ, palinci, s. f. (Reg.) Rachiu; p. restr. țuică. [Acc. și: pálincă. – Var.: pălíncă s. f.] – Din magh. pálinka.
PALÍNCĂ, palinci, s. f. (Transilv.) Rachiu. Ca rachiul dumitale, n-am mai băut eu așa ceva decît în țara ungurului, de-i zicea trăscău, spre deosebire de oltul mai slăbuț, de-i zicea palincă. C. PETRESCU, R. DR. 131. – Variantă: pălíncă s. f.
palíncă (băutură) s. f., g.-d. art. palíncii; (sorturi, porții) pl. palínci
palíncă s. f., g.-d. art. palíncii; (sorturi, porții) pl. palínci
PALÍNCĂ s. v. rachiu, țuică.
palíncă1, palínci, s.f. (reg.) 1. rachiu, țuică (rafinată de două ori). 2. cinzeacă de palincă.
palíncă2, palínci. s.f. (reg.) 1. mămăligă mică și moale. 2. turtă de mălai coaptă pe vatră, în cenușă; bulcă, sfârleică.
pălincă f. Tr. rachiu. [Ung. PALINKA = serb. PALINKA (din PALITI, a arde)].
palíncă f., pl. ĭ (ung. páalinka, d. nsl. bg. palinka, rachiŭ, d. paliti, a arde [ca holercă d. vsl. gorĭetĭ]. V. pălesc, palicĭ și holercă). Trans. Rachiŭ.
palincă s. v. RACHIU. ȚUICĂ.
palíncă, s.f. – v. pălincă.

palincă dex

Intrare: palincă
palincă substantiv feminin
Intrare: palincă
palincă