paceá f., pl. ele (turc. [d. pers.] pača, picĭor de animal; ngr. patzâs, bg. pača, sîrb. pače, pača). Vechĭ. Blană maĭ proastă făcută din picĭoarele animaluluĭ (V. misadă): paceá de vulpe. Azĭ. Cĭorbă groasă saŭ răciturĭ moĭ făcute din picĭoare de vițel saŭ și de burtă de vacă cu oŭ și lămîĭe saŭ cu oțet. – Și patcea (Doc. 1669, rev. Toc. 1, 339).