pa definitie

53 definiții pentru pa

PA interj. Termen de salut folosit mai ales la despărțire de către copii și în vorbirea cu copiii sau, familiar, între adulți; la revedere! – Cf. germ. pa, magh. pá.
PASCÁL1, pascali, s. m. Unitate de măsură pentru presiune, egală cu presiunea exercitată de un newton pe o suprafață de un metru pătrat. – Din fr. pascal.
PASCÁL2 s. n. (Inform.) Limbaj de programare de nivel înalt, orientat spre aplicațiile cu caracter tehnic, științific și economic. – Din fr. pascal.
PASCÁL3, -Ă, pascali, -e, adj. (Livr.) Privitor la sărbătoarea Paștelui, de Paște. – Din fr. pascal.
PROTACTÍNIU s. n. Element chimic metalic, alb-cenușiu, strălucitor, radioactiv, izotop al uraniului. – Din fr. protactinium, germ. Protaktinium.
PA interj. Termen de salut folosit mai ales la despărțire de către copii și în vorbirea cu copiii sau, familiar, între adulți; la revedere! – Cf. germ. pa, magh. pá.
PASCÁL1, pascali, s. m. Unitate de măsură pentru presiune, egală cu presiunea exercitată de un newton pe o suprafață de un metru pătrat. – Din fr. pascal.
PASCÁL2, -Ă, pascali, -e, adj. (Livr.) Privitor la sărbătoarea Paștilor, de Paști. – Din fr. pascal.
PROTACTÍNIU s. n. Element chimic metalic, alb-cenușiu, strălucitor, radioactiv, izotop al uraniului. – Din fr. protactinium, germ. Protaktinium.
PA interj. Formulă de salut la despărțire, întrebuințată de obicei față de copii. Pa! și noapte bună! C. PETRESCU, C. V. 55.
PA prep. v. pe.
PASCÁL, -Ă, pascali, -e, adj. (Rar) De la paști, privitor la paști.
PROTACTÍNIU s. n. Element chimic metalic, alb-cenușiu, strălucitor, radioactiv, izotop al uraniului.
pa interj.
pascál1 adj. m., pl. pascáli; f. pascálă, pl. pascále
pascál2 (unitate de măsură) s. m., pl. pascáli; simb. Pa
*Pascál (nume de persoană) s. propriu
!protactíniu [niu pron. niu] (pro-tac-/prot-ac-) s. n., art. protactíniul; simb. Pa
pa interj.
pascál adj. m., pl. pascáli; f. sg. pascálă, pl. pascále
pascál s. m., pl. pascáli; simb. Pa
protactíniu s. n. (sil. mf. prot-) [-niu pron. -niu], art. protactíniul; simb. Pa
PA interj. v. salutare.
PASCÁL s.m. Unitate de presiune, egală cu un newton pe metru pătrat. [< fr. pascal, cf. Pascal – fizician francez].
PASCÁL, -Ă adj. De (la) paști, privitor la paști. [< fr. pascal].
PROTACTÍNIU s.n. Element metalic radioactiv, izotop al uraniului, care se dezintegrează, trecând în actiniu. [Pron. -niu. / cf. fr. protactinium, germ. Protaktinium].
PASCÁL3 s. n. (Inform.) Limbaj de programare de nivel înalt orientat spre aplicațiile cu caracter tehnic, științific și economic. (cf. fr. pascal < după numele matemat. fr. Blaise Pascal, care în sec. al XVII-lea a inventat o mașină de calcul; denum. propusă în 1970 de către informat. elv. Niklaus Wirth)
PROTACTÍNIU s. n. element radioactiv, metal din grupa actinidelor, izotop al uraniului. (< fr. protactinium, germ. Protaktinium)
PA interj. fam. (se folosește ca formulă de salut la despărțire, mai ales, cu copiii) Cu bine; la revedere. /<germ. pa, ung. pá
PASCÁL1 ~i m. Unitate de măsură pentru presiune (egală cu un newton pe metru pătrat). /<fr. pascal
PASCÁL2 ~ă (~i, ~e) Care ține de sărbătorile Paștilor; de Paști. Oficiu divin ~. /<fr. pascal
pascàl a. ce ține de Paști: mielul pascal.
pa, vu, ga, di, ke, zo, ni, numele notelor muzicale bisericeștĭ, care corespund cu do, re, mi, fa, sol, la, si.[1]
*pascál, -ă adj. (lat. paschalis, d. Pascha, Paște). De la Paște, al Paștelor: timpu pascal, Melul pascal, melu pe care legea luĭ Moĭse îl prescria să fie sacrificat și mîncat la Paște.
pă, V. pe.
pa interj. v. SALUTARE.
pa (gr. πα, de la numeralul π’ = 1, prima treaptă) 1. Denumire dată în muzica psaltică (v. bizantină, muzică) unuia din cele șapte sunete diatonice, care corespunde în nomenclatura silabică lui re*. 2. Numele celui de-al cincelea sunet în gama* indiană.
PA interj. (Formulă familiară de salut) La revedere.
Pa1, simbol chimic pentru protactiniu.
Pa2 (FIZ.), simbol pentru pascal.
PA-MALOMBE v. Shire.
PASCAL, Ernesto (1865-1940), matematician italian. Apropiat al lui C. f. Klein, a studiat teoria ecuațiilor algebrice. Autor al unei teorii a identității simbolurilor, care-i poartă numele. Contribuții privind teoria formelor diferențiale.
PASCAL, Blaise (1623-1662), matematician, fizician, scriitor și filozof francez. Contribuții în hidrostatică (a descoperit, în 1653, legea fundamentală a hidrostaticii – legea lui P.), geometrie (teorema lui P. – una dintre teoremele de bază ale geometriei proiective), algebră, analiza matematică, teoria probabilităților; a inventat o mașină de calcul (1642) pentru care, în 1649, a obținut monopolul de fabricare și comercializare. În ultima parte a vieții a fost atras cu precădere de problemele moralei și ale filozofiei. Din 1646 intră sub influența jansenismului, iar după experiența revelației din 1654 viața i se transformă radical, asociindu-se grupului de la Port-Royal și consacrându-se studiului teologiei. A conceput „Scrisorile provinciale” îndreptate cu precădere împotriva iezuiților; apoi a proiectat o apologie a religiei creștine, pe care, datorită, problemelor de sănătate, n-a realizat-o decât în formă fragmentară a „Cugetărilor” (publicate postum). P. a susținut o abordare fideistă a religiei.
PASCAL, numele a doi papi: P. I (817-824), a obținut din partea lui Ludovic cel Pios un act (817) prin care se garanta Papalității posesiunea perpetuă asupra teritoriilor stăpânite. A construit numeroase biserici. P. II (pe numele laic Ranieri de Pieda) (1099-1118), a continuat lupta papei Grigore VII pentru învestitură cu împărații Henric IV și Henric V. Sub presiunea Curiei a revocat privilegiile clerului (1112).
PASCÁL3, -Ă (< fr., lat.) adj. Privitor la sărbătoarea Paștilor, de (la) Paști. ◊ Ciclu p. = perioadă de 532 de ani, după care sărbătoarea Paștilor revine exact în aceeași zi a anului. ◊ Miel p. = miel pe care evreii îi sacrifică de Paști, cu prilejul sărbătoririi eliberării lor din robia egipteană.
PASCÁL2 (< fr. {i}) s. n. Limbaj de programare pentru calculatoarele electronice proiectat, în 1969, de N. Wirth la Institutul Politehnic din Zürich și pus la dispoziția publicului în 1974 și utilizabil din 1989.
PASCAL-COJOCĂRIȚA, Matilda (n. 1958, Negrești, jud. Vaslui), interpretă română de muzică populară. Stil concertant strălucitor, cu o bogată dinamică a efectelor spectaculare, realizate cu o mare agilitate vocală și valorificând intens registrul grav de contralto al vocii sale.
PROTACTÍNIU (< fr., germ. {i}; {s} proto- + actiniu) s. n. Element radioactiv (Pa; nr. at. 91). Are mai mulți izotopi dintre care cel mai important este cel cu m. at. 231,04. Face parte din grupa actiniodelor, alb-cenușiu, strălucitor, produs de dezintegrare a uraniului. Emite radiații α și are o perioadă de înjumătățire de 32.500 ani.
pa subst. Treapta (nota) întâi pe scara (gama) muzicii bisericești psaltice. – Din p (cons. de legătură) + gr. a(alfa).
pascál, -ă, pascali, -e adj. Privitor la Paști; din zilele de Paști; de (la) Paști. ◊ Mielul pascal = mielul sacrificat de evrei la Paști, cu prilejul sărbătoririi memoriale a eliberării lor din robia egipteană. ◊ Ciclu pascal = perioadă de 532 de ani după care sărbătoarea Paștilor revine exact la aceeași dată. – Din fr. pascal.
pa! interj. la revedere!
pa și pu! expr. (glum.) la revedere!
pa și pusi! expr. la revedere!, cu bine!

pa dex

Intrare: pa
pa interjecție
Intrare:
Intrare: protactiniu
protactiniu substantiv neutru (numai) singular
  • silabisire: pro-tac-, prot-ac-
  • pronunție: -nĭu
Pa simbol
Intrare: pascal (s.m.)
Pa simbol
pascal substantiv masculin
Intrare: pascal (adj.)
pascal adjectiv
Pa simbol