pătúl n., pl. e (d. pătulesc). Așternut de stat la pîndă făcut într’un copac saŭ aĭurea. Poĭată (Btș. Vs.). Coșar, leasă, porumbar de ținut ștĭulețĭ saŭ podină de ținut fînu maĭ sus de nivelu pămîntuluĭ (Munt. Olt.). Îngrăditură de nuĭele p. vite saŭ de oprit peștele într’o apă.