pătul definitie

18 definiții pentru pătul

PĂTÚL2, pătuli, -e, adj. (În sintagmele) Măr pătul (și substantivat, m.) = specie de măr cu fructe galbene-verzui (cu pete roșii). Măr pătul (și substantivat, n.) = fructul mărului mai sus definit. – Din germ. Batullen[apfel], Batullen[baum].
PĂTÚL1, pătule, s. n. 1. Construcție cu pereții din șipci, din nuiele împletite etc., ridicată pe un postament la mică înălțime deasupra solului, care servește la păstrarea porumbului (în știuleți); p. gener. hambar pentru cereale. 2. (Pop.) Coteț (construit pe pari sau într-un copac) pentru păsările de curte; coteț pentru porumbei. 3. (Pop.) Culcuș improvizat din frunze, din paie, din fân etc., care servește pentru dormit; p. ext. pat rudimentar (și mic). 4. Un fel de podeț așezat pe pari la suprafața apei, de pe care se pescuiește. 5. Pătuiac. 6. Platformă înaltă construită pe stâlpi sau în copaci, care servește ca loc de observație (pentru paznici, pentru vânători etc.). – Cf. lat. *patubulum (= patibulum).
PĂTÚL2, pătuli, -e, adj. (În sintagmele) Măr pătul (și substantivat, m.) = specie de măr cu fructe galbene-verzui (cu pete roșii). Măr pătul (și substantivat, n.) = fructul mărului mai sus definit. – Din germ. Batullen[apfel], Batullen[baum].
PĂTÚL1, pătule, s. n. 1. Construcție cu pereții din șipci, din nuiele împletite etc., ridicată pe un postament la mică înălțime deasupra solului, care servește la păstrarea porumbului (în știuleți); p. gener. hambar pentru cereale. 2. (Pop.) Coteț (construit pe pari sau într-un copac) pentru păsările de curte; coteț pentru porumbei. 3. (Pop.) Culcuș improvizat din frunze, din paie, din fân etc., care servește pentru dormit; p. ext. pat rudimentar (și mic). 4. Un fel de podeț așezat pe pari la suprafața apei, de pe care se pescuiește. 5. Pătuiac. 6. Platformă înaltă construită pe stâlpi sau în copaci, care servește ca loc de observație (pentru paznici, pentru vânători etc.). – Cf. lat. *patubulum (= patibulum).
PĂTÚL, pătule, s. n. 1. Construcție de scînduri sau de nuiele împletite, ridicată pe mai mulți pari, la mică înălțime deasupra solului, servind la înmagazinarea și păstrarea știuleților de porumb; coșar (2). Femeia a fugit speriată, dîndu-se după pătulul de porumb. SANDU-ALDEA, U. P. 186. Să cază ploile Cu gălețile, Să sporească grînele, Să umple pătulele. ODOBESCU, S. III 228. Măi, sărace, vreme rea, Ce stai tu-mpotriva mea, Că n-ai care ferecate Și pătule cu bucate. ȘEZ. V 46. 2. Adăpost pentru găini, rațe și alte păsări de curte; coteneață. Se gîndeau... la pătidele lor de porumbei. MACEDONSKI, O. III 94. Pot să prind șerpele din culcuș, cum ai prinde d-ta un pui de găină din pătul. CREANGĂ, O. A. 121. 3. Pat mic; pătucean. Știa că [Gheorghe Tatarul] trebuie să fie lîngă odaie, într-o despărțitură a lui sub streșină, unde își făcuse pătul. SADOVEANU, F. J. 251. [Mitrea] doarme acolo cu boii, pe un pătul de paie. id. M. C. 25. 4. Pat cald pentru răsaduri; răsadniță. La adăpostul închisorii de trestie, după rînduiala grădinăriilor, erau pregătite pătulele pentru răsaduri. SADOVEANU, P. M. 223. 5. Un fel de pat așezat pe pari în mijlocul apei, de unde pescarii prind noaptea peștele cu crîsnicul. 6. Pătuiac (1). 7. Platformă înaltă construită pe stîlpi sau în copaci, care servește pentru observarea vînatului și pentru pîndă. 8. Numele unui joc popular. La sfîrșit călușarii fac horă. Se iau de ciomege și joacă pătulul. PAMFILE, S. V. 68.
!pătúl1 adj. m., pl. pătúli; f. pl. pătúle
pătúl2 s. n., pl. pătúle
pătúl adj. m., pl. pătúli
pătúl s. n., pl. pătúle
PĂTÚL s. 1. coșar, porumbar, (reg.) magazin, (Mold. și Transilv.) coș, (Transilv.) coșarcă. (~ de porumb.) 2. v. hambar. 3. porumbar, porumbărie, (reg.) hulubărie, pătuiac, porumbariță, porumbăriște, porumbelniță, porumbiște, porumbiță, (Ban.) golâmbar. (~ pentru porumbei.) 4. (pop.) cotineață, (reg.) pătuiac, poiată. (~ pentru păsările de curte.) 5. (reg.) alaș, pătuiac. (~ pentru pază, la o vie.) 6. pătuiac. (~ pentru clădit claia de nutreț.) 7. v. răsadniță.
PĂTÚL s. v. comarnic, corlată, grajd, staul.
pătúl1, pătúle și pătúluri, s.n. (pop.) 1. postament din scânduri, din crengi etc. fixat pe pari sau într-un copac, care servește ca loc de observație (pentru paznici, vânători etc.); pătuiac. 2. postament de scânduri, de crengi, de pari etc. așezat pe stâlpi, pe furci sau în copaci, pe care se clădește o claie de nutreț; pătuiac. 3. leasă de nuiele sau poliță sprijinită pe furci înalte, pe care se pune cașul să se scurgă; comarnic. 4. un fel de podeț construit pe stâlpi, la suprafața unei ape, de pe care se pescuiește noaptea. 5. construcție cu pereții de șipci sau din nuiele împletite pentru păstrarea porumbului; porumbar, hambar de cereale, mogtar, coșar. 6. coteț construit pe pari sau într-un copac pentru păsările de curte; poiată, cotineață, pătuiac. 7. coteț pentru porumbei așezat pe unul sau mai mulți pari; porumbar, hulubărie, pătuiac. 8. grajd, staul. 9. șopron pentru unelte, căruță etc. 10. (reg.) colibă ciobănească la stână. 11. (reg.) adăpost format dintr-un acoperiș susținut pe pari, la câmp sau la stână; pătuiac. 12. chioșc; frunzar. 13. postament improvizat din lemne, din crengi etc. așezat direct pe pământ sau pe țăruși scunzi, pe care se clădește un stog sau o claie, se pune cânepă, fructele la uscat, stupii etc.; pat, păteac, pătiuc. 14. culcuș improvizat din frunze, paie și fân, bun de dormit; pat rudimentar, pătuiac. 15. cuib, cuibar unde ouă păsările de curte. 16. postament de piatră sau cărămidă pe care se clădește cuptorul de pâine. 17. raft cu polițe suprapuse pe care se așază fructele sau unele legume. 18. corlata carului. 19. cursă pentru prins animalele sălbatice reprezentată printr-o groapă adâncă acoperită cu frunziș. 20. băț special acoperit la un cap cu mămăligă, iar cu celălalt înfipt pe fundul bălții, servind ca nadă la pește. 21. (art.) numele unui dans popular jucat de călușari.
pătul n. 1. pat pe care s’așează stupi, legume sau poame; 2. coșar (de porumb): pătulele gemeau de pline ce erau; 3. pat de pari în mijlocul apei de prins pește.
pătúl n., pl. e (d. pătulesc). Așternut de stat la pîndă făcut într’un copac saŭ aĭurea. Poĭată (Btș. Vs.). Coșar, leasă, porumbar de ținut ștĭulețĭ saŭ podină de ținut fînu maĭ sus de nivelu pămîntuluĭ (Munt. Olt.). Îngrăditură de nuĭele p. vite saŭ de oprit peștele într’o apă.
pătul s. v. COMARNIC. CORLATĂ. GRAJD. STAUL.
PĂTUL s. 1. coșar, porumbar, (reg.) magazin, (Mold. și Transilv.) coș, (Transilv.) coșarcă. (~ de porumb.) 2. grînar, hambar, (reg.) magazin, (prin Transilv.) mogtar, susai, (înv.) jitniță. (~ pentru cereale.) 3. porumbar, porumbărie, (reg.) hulubărie, pătuiac, porumbariță, porumbăriște, porumbelniță, porumbiște, porumbiță, (Ban.) golîmbar. (~ pentru porumbei.) 4. (pop.) cotineață, (reg.) pătuiac, poiată. (~ pentru păsările de curte.) 5. (reg.) alaș, pătuiac. (~ pentru pază, la o vie.) 6. pătuiac. (~ pentru clădit claia de nutreț.) 7. răsadniță, (reg.) melegar, mispet, rai, răsadnic, pat cald. (~ pentru tomatele timpurii.)
pătúl, pătule, pătuluri, s.n. – Suport din lemn pe care se clădește claia sau stogul, pentru a le feri de umezeală; podină (ALRRM, 1973: 832). – Cf. lat. *patubulum (= patibulum „spânzurătoare; cruce; arac”) (DEX, MDA).
pătúl, -e, -uluri, (patul), s.n. – Suport din lemn pe care se clădește claia sau stogul, pentru a le feri de umezeală; podină (ALR 1973: 832). – Cf. lat. *patubulum (= patibulum „cruce; arac”).

pătul dex

Intrare: pătul (adj.)
pătul 2 adj.m. adjectiv masculin
pătul 2 adj.n. adjectiv neutru
Intrare: pătul (construcție)
pătul 1 s.n. substantiv neutru