pârău definitie

4 definiții pentru pârău

PÂRẮU s. n. v. pârâu.
PÂRẮU s. n. v. pârâu.
PÎRẮU, pîraie, s. n. 1. Apă curgătoare mică, rîu mic care, de obicei, se varsă într-un rîu mai mare. Pe ici, pe colo, pîraie lucii curgeau pe sub sălcii tăcute, încremenite în mîhnirea singurătăților. SADOVEANU, O. I 12. În vale văd căscioara cu streașină de brad; Aud, tîrziu prin noapte, pîraiele ce cad Cu vuiet de pe dealuri. COȘBUC, P. I 258. Oltule, Oltețule! Seca-ți-ar pîraiele, Să crească dudaiele, Să trec cu picioarele. ALECSANDRI, P. P. 284. Pînă nu ajungi la pîrău, să nu ridici poalele ( = nu te pripi). 2. Fig. Cantitate mare; șiroi. Un pîrău de sînge țîșni. SADOVEANU, O. I 304. De lacrimi pîraie Revarsă-a lor undă pe negru-i obraz. MACEDONSKI, O. I 15. Și vărsînd pîrău de lacrămi din ochi, au mulțămit cu înduioșare. DRĂGHICI, R. 35. – Pl. și: (regional) pîrăie (CREANGĂ, A. 125). – Variante: pîrîu, pîrîuri (ALECSANDRI, P. P. 156), părău (EMINESCU, N. 7) s. n.
pîrắŭ și (nord) părắŭ n., pl. ăĭe (alb. párrua, art. părroi, albie de rîŭ, de unde și bg. poróĭ, torent, din aceĭașĭ răd. cu Prut. Pascu, Arh. 1921, 433). Rîŭ foarte mic (așa cum începe la izvor). A curge pîrăŭ, a curge gîrlă, a curge mult (vorbind de lacrămĭ, sînge, vin, apă). – Greșit pîrî́ŭ (după rîŭ).

pârău dex

Intrare: pârău
pârău